România pe primul loc în Uniunea Europeană (UE) la suprafețele cultivate cu porumb pentru boabe, însă când vine vorba de producție lucrurile se schimbă, a declarat luni, într-o dezbatere de specialitate, Cristina Cionga, director adjunct al Asociaţiei Producătorilor şi Procesatorilor Profesionişti din România (APPR), relatează AGERPRES.
Potrivit acesteia, principal cauză este că sămânţa utilizată de foarte mulți fermieri români pentru culturile de porumb are potenţial scăzut, iar asta se întâmplă în cazul a peste 20% din suprafața cultivată.
„Avem o suprafaţă arabilă mare în România şi o suprafaţă extrem de avantajoasă pe cap de locuitor. Suntem pe locul patru în Uniunea Europeană. Ce facem cu producţia? Aş vrea să ne uităm un pic la sectorul biocombustibililor, pentru că teoretic ar fi un sector cu mare potenţial. Vorbim despre energie verde, despre energie regenerabilă. Avem o producţie agricolă de cereale şi oleaginoase considerabilă, fiind vorba despre un sector care să ne ajute să valorificăm producţia şi să creăm valoarea adăugată. M-am oprit la unul dintre sectoarele pe care le ştiu cel mai bine, adică porumbul şi m-am uitat puţin la cum stă România în Uniunea Europeană. Dacă ne uităm la suprafeţele cultivate cu porumb pentru boabe în Uniunea Europeană, România este prima. În ceea ce priveşte producţia, lucrurile se schimbă în primul rând pentru că România este un caz unic în Uniunea Europeană. Peste 20% din sămânţa utilizată este sămânţă salvată, adică sămânţă cu productivitate cu potenţial scăzut. Deci, din totalul producţiei, o bună parte se generează cu utilizarea acestui tip de sămânţă cu potenţial modest, adică 508.000 hectare. În anul 2022, avem aproape două milioane de hectare cultivate cu sămânţa de productivitate mare şi peste jumătate de milion de hectare cu sămânţă cu productivitate redusă”, a explicat Cristina Cionga.
În opinia sa, de aici vine și diferenţa „imensă” de calitate a producţiei între cele două tipuri de sămânţă, de la 10-12 tone/hectar şi chiar până la 20 tone/hectar în regim irigat, în favoarea sămânţei certificate de porumb, până la doar 1,5 tone/hectar pentru sămânţa salvată.
Potrivit reprezentantei APPR, România are în momentul de față doi producători locali de sămânţă certificată de porumb – Institutul de Cercetare Fundulea și Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda –, la care se adaugă Institutul Porumbeni din Republica Moldova, având împreună o pondere de aproximativ 30% din piață.
„România, într-adevăr, are suprafeţe mari cu cereale şi oleaginoase. Întrebarea este ce facem cu ele? Care ar fi opţiunile către care am putea să ne îndreptăm pentru a crea valoare pe lanţ şi de ce nu pentru a scăpa din această stare de sărăcie? În primul rând, ar trebui să spun că Uniunea Europeană este un importator net de porumb, un lucru nu chiar cunoscut. România este un mare producător, un mare exportator. Într-un an normal exportă cam jumătate din ceea ce produce… Noi avem un consum intern de vreo 7 milioane de tone pentru tot ce înseamnă consum furajer, uman şi procesare, iar diferenţa se exportă, într-un an normal. În 2022, România a avut un an extrem de modest, pe fondul acelei secete nefericite. România, care în general este a doua în Uniunea Europeană ca producţie totală, a coborât sub Polonia. Prima, în general, este Franţa ca producţie totală, a doua este România şi a treia este Polonia. Anul trecut am coborât la 7,2 milioane tone cu această suprafaţă uriaşă pe care o avem, de aproximativ 2,4 milioane de hectare. Prin urmare, uitaţi-vă cum stă România în 2022 care a avut doar 3 tone la hectar”, a atras atenția Cristina Cionga.
În ceea ce priveşte cultura de rapiţă, datele arată că România are suprafeţe în creştere.
„În toamna trecută, în România s-a însămânţat o suprafaţă foarte mare cu rapiţă. Estimările neoficiale, ale industriei, vorbesc de 650.000 de hectare. Datele de la minister (Ministerul Agriculturii, n.r.) sunt mai modeste. În orice caz, vorbim despre un sector în creştere, pentru că este un «cash crop», este o cultură care generează profit, iar anul trecut ştim că preţurile au fost foarte mari. Însă, într-adevăr, şi această cultură este foarte vulnerabilă, dependentă de condiţiile climatice. La rapiţă, în general, producţia este mai volatilă, pentru că depinde foarte mult de cantitatea de precipitaţii, fiind o cultură care, în general, nu se practică în regim irigat”, a mai spus, luni, directorul adjunct al APPR, Cristina Cionga, cu prilejul noii ediții Agriculture Summit 2023 organizate de ZF, cu tema „Creşterea valorii adăugate în agricultură, o misiune pentru Guvern şi pentru fermierii români. De ce să rămânem săraci când putem fi bogaţi?”.
Citește și Fermierii români renunță la porumb! Cu ce cultură vor să dea lovitura
