Tratamentele de iarnă în livezi și vii este sunt esențiale pentru combaterea eficientă a bolilor și dăunătorilor care iernează pe scoarța plantelor sau în alte ascunzători. Sulfatul de cupru (piatra vânătă), în concentrație de 3%, are atât efect fungicid, cât și insecticid, fiind ideal pentru tratamentele de iarnă datorită proprietăților sale caustice. Numit și „zeama albastră,” acest tratament distruge agenții patogeni și dăunătorii hibernanți fără a afecta plantele, care se află în repaus vegetativ
Uleiurile horticole, pe de altă parte, sunt foarte eficiente împotriva insectelor care iernează, acționând prin asfixiere și formarea unei pelicule toxice pe scoarța plantelor. Acestea trebuie aplicate cu atenție și conform instrucțiunilor de pe ambalaj, respectând toate măsurile de siguranță.
Cereți la fitofarmacii, magazinele care comercializează produsele chimice folosite în agricultură, aceste produse și respectați întocmai indicațiile fabricantului trecute pe etichetele de pe recipienții cu aceste produse, păstrați acești recipienți cel puțin un an pentru eventuale litigii. Pentru a avea efectele dorite faceți îmbăierea plantelor, stropind fiecare centimetru pătrat de plantă pornind de sus în jos, spre a fi siguri că nu scapă tratamentului agenții patogeni vizați. Astfel de tratamente se execută numai în repausul vegetativ, când s-au scuturat toate frunzele plantei, pe timp senin, cu temperatura aerului peste 10 grade Celsius, fără zăpadă pe ramuri și fără vânt. Pentru a se asigura aderența soluției pe plante adăugați în soluția folosită și 0,2 % aracet de lipit sau 4 – 5 linguri de zahăr la 10 l soluție (o lingură de zahăr la 2 litri de apă), dizolvat în prealabil în apă călduță, și agitați permanent soluția pentru a menține concentrația omogenă. La speciile semințoase – măr, păr, gutui, ideal trebuie aplicate 3 tratamente, începând cu luna decembrie până la umflarea mugurilor, iar la sâmburoase – cais, cireș, piersic, prun, vișin, doar 2 tratamente pot fi considerate suficiente, dar aplicarea de trei tratamente și acestor specii este mai asiguratoare. Este preferabil ca primul tratament să fie făcut tuturor pomilor cu zeamă albastră chiar din luna decembrie, după scuturarea frunzelor, urmat peste o lună de cel cu ulei horticol și apoi la semințoase încă un tratament cu produse neuleioase de acum, cu altă substanță activă decât cea din uleiul horticol, pentru a asigura o paletă largă de substanțe active administrate, evitând astfel inducerea rezistenței agenților patogeni la tratamentele aplicate. Ordinea tratamentelor poate fi și alta însă tratamentul cu ulei horticol este bine să fie făcut nu mai târziu de luna februarie, spre a nu-i reduce din eficacitate prin pornirea imediată în vegetație a plantelor și a agenților patogeni. Uleiurile horticole sunt foarte eficace mai ales împotriva păduchelui din San Jose, a păduchilor țestoși și păduchilor lânoși, asupra cărora celelalte tratamente sunt mai puțin eficace din cauza mijloacelor fizice de protecție ale acestora (carapace chitinoasă sau perișori lânoși fini și denși) extrem de eficace. Nu vom nominaliza aici niciun sortiment de ulei horticol, din cauza diversității acestui sortiment aflat pe piață, dar insistăm ca tratamentele succesive să se facă cu produse diferite spre a se completa efectul unuia cu cel al următorului. Recomandăm ca primul tratament să se facă cu zeamă albastră iar cel cu ulei horticol să fie aplicat ultimul în cazul sâmburoaselor și al doilea în cazul semințoaselor. Astfel se poate asigura timp de acțiune pentru asfixierea dăunătorilor de către uleiuri, dar și reducerea riscului de contaminare cu acesta a tăietorilor, ca urmare a spălării lor de către precipitațiile de iarnă, Sulfatul de cupru din zeama albastră nu are nevoie de prea mult timp pentru a „arde” rezervele biologice de ciuperci patogene și dăunători hibernanți. Pentru o mai bună protecție a muncii este recomandabil ca ultimul tratament de iarnă să se facă după efectuarea tăierilor spre a evita contaminarea operatorului horticultor cu aceste substanțe, dar și pentru a reduce efortul fizic și financiar reclamate de acestea, căci, va fi un volum mai mic de coroană pe care să se aplice soluția de stropit. Aceasta presupune efectuarea la timp a tăierilor în uscat. Așadar, recomandăm încă odată, ca tratamentul 1 să fie făcut cu sulfat de cupru – 3 % (zeamă albastră), al 2 – lea cu ulei horticol, iar tratamentul 3 pentru semințoase să fie făcut obligatoriu cu un insecticid de ingestie sau contact și un fungicid cu spectru larg de combatere. Tratamentul de iarnă se recomandă chiar și în viile hibride, mai ales pe butucii sensibili la atacul acarienilor (păianjeni) ce se dezvoltă pe frunze, creând pe acestea bășicuțe, negei, în care se ascund dăunătorii și astfel sunt mai greu de tratat în vegetație. De regulă acest aspect se neglijează de proprietarii de vii, și aceasta va avea efect negativ asupra plantației și a producției. Practic este obligatoriu ca toți proprietarii de pomi sau vii dintr-un areal să efectueze astfel de tratamente spre a suprima sursele potențiale de infestare cu astfel de agenți patogeni. La vii se poate recurge toamna chiar la curățarea scoarței exfoliate (coaja) de pe coarde și mai ales de pe brațe și butuci, spre a provoca distrugerea agenților patogeni hibernanți pe și sub acestea, de către gerul iernii. Prin efectuarea tratamentelor de iarnă în pomicultură se reduce la maximum 5 numărul tratamentelor ce trebuie efectuate în vegetație și astfel se reduce mult contaminarea producției cu substanțele toxice utilizate în combaterea bolilor și a dăunătorilor, și totodată și costurile de producție.
Materialul a fost realizat de ing. Ion Velici
este parte a
