Curtea Constituțională a României (CCR) a declarat, din nou, neconstituțională legea arendei! Ambele sesizări de neconstituționalitate formulate cu privire la textul legii de către Avocatul Poporului, respectiv de către mai multe grupuri parlamentare, au fost admise de CCR, astfel că reglementările acesteia nu vor mai intra în vigoare.
După ce a amânat de mai multe ori pronunțarea asupra acestui act normativ, judecătorii de la CCR au declarat astăzi, 25 februarie 2025, neconstituțională legea de modificare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil. Decizia vizează actul normativ în integralitatea sa, nemaifiind vorba despre o eroare de procedură în Parlament, așa cum a fost cazul la prima respingere a legii.
”În ședința din data de 25 februarie 2025, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru modificarea Legii nr.287/2009 privind Codul civil este neconstituțională, în ansamblul său”, a precizat CCR, într-un comunicat de presă.
Motivarea CCR se referă în primul rând la durata contractului de arendă. Potrivit Curții, instituirea unei durate de minim 7 ani a contractului de arendare, respectiv 14 ani, în situația reînnoirii de drept, fără posibilitatea negocierii valorii arendei, nu îndeplinește exigențele constituționale referitoare la proporționalitatea restrângerii exercițiului dreptului de proprietate privată, prin limitarea dreptului de dispoziție al proprietarilor, precum și a principiului constituțional a libertății economice.
Totodată, Curtea Constituțională a mai reținut că introducerea unei noțiuni nedefinite și neclare, respectiv ‘schimbul de utilizare între arendași’, în condițiile în care nu sunt reglementate niciun fel de garanții pentru proprietarii terenurilor, este o soluție legislativă de natură să conducă la eludarea interdicției absolute a subarendării, cuprinsă în prezent în art.1847 alin.(2) teza întâi din Codul civil, în situațiile în care schimbul de utilizare a terenului ar fi făcut între bunuri neaflate în raport de egalitate a valorii lor.
Astfel, Curtea a reținut că este încălcat dreptul de proprietate al arendatorilor, prin eludarea voinței inițiale a părților – arendator și arendaș – în privința modului în care vor fi exploatate bunurile agricole, precum și dispozițiile art.1 alin.(3) și (5) din
Constituție, prin prisma încălcării cerințelor de claritate și previzibilitate a legii, astfel cum au fost consacrate în jurisprudența Curții Constituționale.
Curtea a mai reținut că introducerea unei reguli derogatorii, respectiv a obligației moștenitorilor proprietarului de a menține contractul de arendare, spre deosebire de norma generală din materie de locațiune, reprezentată de art.1820 alin.(2) din Codul civil, instituie un tratament diferențiat în cadrul aceleiași categorii juridice, respectiv a moștenitorilor părților unui contract de arendare, ceea ce contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, reglementat în art.16 din Legea fundamentală.
Decizia este definitivă și general obligatorie.
este parte a
