Pe fondul unei piețe globale tot mai competitive, al secetei recurente și al presiunilor de reglementare, tot mai mulți fermieri români spun cu voce tare ceea ce mulți gândesc: modelul clasic „cultură mare + vânzare de boabe” nu mai ține. Unii deja prevăd dispariția fermelor vegetale la scară largă în România și reorientarea către alte sectoare din agricultură.
Predicția lui Adrian Mocanu, fermier din județul Prahova, poate părea radicală, dar semnalele de pe piață, din climă și din politicile comerciale & agricole indică exact direcția: fără apă, integrare pe lanț și diversificare, fermele strict vegetale au șanse mici să rămână profitabile în deceniul care urmează.
”Fermele vegetale, începând cu cele mai mici, în următorii 10 ani vor dispărea. Vor disăprea începând cu cele mai mici, de 100-200 de hectare, ajungându-se la cele mai mari, inclusiv ceea ce am eu, 1.500 de hectare. Economic, nu vor mai merge, vom avea concurența aceasta, chiar dacă nu se va semna acordul cu Mercosur, vor veni cereale mai ieftine. Noi, ca agricultori de câmp, de cereale, avem două soluții: ori irigăm unde putem, ori ne apucăm de zootehnie”, a precizat Adrian Mocanu, fermier din județul Prahova, în emisiunea ”Agricultura la Raport”.
De ce sunt în pericol fermele vegetale
Există mai mulți factori pe care fermierii care împărtășesc această opinie îi invocă:
- Schimbările din piața cerealelor țin prețurile sub presiune: prezența tot mai pronunțată a mărfurilor din Ucraina, dar și din Statele Unite ale Americii, pe piața europeană, conduc către o ofertă mai bogată și, automat, către prețuri mai scăzute. Pentru o fermă bazată pe vânzarea de cereale, orice minus de 10–15 euro/tonă poate răsturna bugetul anual.
- Acordul cu Mercosur: chiar dacă politicienii promit „plase de siguranță”, procesul arată că acordul UE–Mercosur va deveni realitate, mai devreme sau mai târziu. Chiar și fără acord, UE concurează deja cu origini care livrează volume mari la costuri mici; cu acord, presiunea ar putea deveni cu atât mai puternică pe unele culturi.
- Schimbările climatice: România a traversat episoade severe de secetă în ultimii cinci ani, cu pierderi masive pentru fermele vegetale. În absența irigațiilor, volatilitatea randamentelor crește, iar fiecare nou sezon vine la pachet cu riscuri uriașe.
- Infrastructura de irigații deficitară: doar o mică parte din suprafața de teren arabil este efectiv irigată astăzi; chiar dacă există investiții pentru extinderea suprafețelor irigate, utilizarea reală a rețelei rămâne la un nivel relativ scăzut.
- Politica de înverzire: Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene are ca obiectiv, printre altele, o exploatare cât mai prietenoasă cu mediul înconjurător, ceea ce pune fermierii europeni în dezavantaj față de cei din alte zone ale lumii.
