Cu cât se vinde grâul la poarta fermei – Agricultorii se tem de ce va urma

Fermierii români traversează o perioadă dificilă, în care presiunea costurilor de producție se combină cu prețuri scăzute la cereale și cu o piață tot mai greu de anticipat. În timp ce unele culturi, precum rapița și floarea-soarelui, oferă încă perspective ceva mai bune de valorificare, grâul și orzul rămân la niveluri de preț considerate insuficiente pentru a acoperi confortabil cheltuielile din fermă.

Alexandru Țachianu, fermier din județul Dâmbovița, atrage atenția că diferențele dintre culturi sunt tot mai mari, iar veniturile obținute din vânzarea cerealelor pot deveni problematice în raport cu prețurile inputurilor, motorinei și celorlalte costuri agricole.

”Eu nu sunt o fire pesimistă de felul meu, dar mie nu-mi place ceea ce va urma. În afară de rapiță și floarea soarelui, la ora actuală, prețurile sunt destul de jos. La rapiță avem prețuri, am făcut și futures pentru 200 de tone, undeva la 2.450 de lei/tonă, dar la orz și la grâu ce să faci acum? Este 80 și ceva de bani/kg luat din fermă, 90 de bani/kg în port. Or la prețurile acestea ale cerealelor, combinat cu prețurile exorbitante ale inputurilor și ale motorinei, sunt curios unde vom ajunge noi, fermierii”, a precizat Alexandru Țachianu, la AGRO TV, în emisiunea ”Agricultura la Raport”.

Situația descrisă de fermier reflectă una dintre marile probleme ale sectorului agricol în această perioadă: lipsa unei marje de siguranță între costurile de producție și prețul de valorificare. În cazul grâului și al orzului, prețurile din fermă sunt considerate prea mici pentru a le permite producătorilor să acopere fără emoții investițiile făcute în lucrări, fertilizare, tratamente, combustibil și arendă.

Presiunea este cu atât mai mare cu cât fermierii trebuie să își pregătească următoarele lucrări agricole, să achite facturi restante și să ia decizii privind culturile viitoare. Începe o perioadă în care și consumul de combustibil va fi maxim, iar în lipsa unor prețuri mai bune la cereale sau a unor mecanisme de sprijin care să reducă povara costurilor, planificarea devine tot mai dificilă.