Subvenții APIA 2023: Obligațiile fermierilor legate de pajiști, miriști și zone umede

AgroTV continuă prezentarea obligațiilor pe care le au fermierii care vor să beneficieze de subvenții APIA începând cu 2023.

Iată care sunt normele de condiționalitate în legătură cu adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acesteia.

* GAEC 1 – Menținerea pajiștilor permanente pe baza unui raport proporțional între pajiștile permanente și suprafața agricolă la nivel național în comparație cu anul de referință 2018.

Normele prevăzute prin GAEC 1 reprezintă o clauză generală de salvgardare împotriva conversiei către alte utilizări agricole, pentru menținerea stocurilor de carbon.

Cerințe obligatorii pentru fermieri:

1. Clauză generală: Se menține suprafața pajiștilor permanente pe baza raportului proporțional dintre suprafața pajiștilor permanente și suprafața agricolă eligibilă după controalele administrative și la fața locului, la nivel național, în comparație cu anul de referință 2018. Reducerea maximă este de 5% în comparație cu anul de referință.

2. Obligații la nivel de exploatație agricolă:


– a) interdicția scoaterii din circuitul agricol și schimbării categoriei de folosință a pajiștilor permanente, autorizarea schimbării destinației sau a folosinței pajiștilor permanente, precum și recuperarea suprafețelor de pajiști permanente convertite în alte utilizări prin înființarea de noi suprafețe de pajiști din terenuri degradate/neproductive, în condițiile prevăzute de legislația națională (OUG nr. 34/2013);


– b) reconvertirea unor terenuri în pajiști permanente sau crearea unor suprafețe cu pajiști permanente pentru fermierii care au la dispoziție terenuri ce au fost transformate din pajiști permanente în terenuri pentru alte utilizări, în cazul în care se constată reducerea raportului proporțional cu peste 5% în comparație cu anul de referință și autoritatea competentă impune astfel de măsuri în temeiul GAEC 1. 


Îndeplinirea obligației privind menținea pajiștilor permanente pe baza raportului proporțional dintre suprafața pajiștilor permanente și suprafața agricolă la nivel național în comparație cu anul de referință 2018 se realizează conform prevederilor art. 48 din Regulamentul delegat (UE) 2022/126 al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) 2021/2.115 al Parlamentului European și al Consiliului cu cerințe suplimentare […], precum și cu norme privind raportul pentru standardul GAEC 1.


Raportul proporțional dintre suprafața pajiștilor permanente și suprafața agricolă declarate de fermieri, la nivel național, calculat de APIA în anul 2018 este: 24,25%.


Anual, APIA calculează raportul proporțional dintre suprafața pajiștilor permanente și suprafața agricolă declarate de fermieri (la nivel național), odată cu depunerea cererii de plată, face comparația cu anul de referință 2018, constată menținerea/creșterea/reducerea raportului proporțional și informează Comisia, potrivit obligațiilor de raportare privind standardele GAEC.


În cazul în care se constată reducerea cu peste 5% a raportului proporțional dintre suprafața pajiștilor permanente și suprafața agricolă la nivel național în comparație cu anul de referință 2018, se impun obligații la nivel de exploatație pentru a reconverti terenuri în pajiști permanente sau pentru a crea o suprafață cu pajiști permanente pentru fermierii care au la dispoziție terenuri ce au fost transformate din pajiști permanente în terenuri pentru alte utilizări.


APIA asigură informarea fermierilor în privința obligațiilor referitoare la menținerea/reconvertirea/crearea unor suprafețe de pajiști permanente, monitorizarea raportului proporțional dintre suprafața pajiștilor permanente și suprafața agricolă declarate de fermieri la nivel național în comparație cu anul de referință 2018, propune (după caz) instituirea unor măsuri în scopul îndeplinirii obligației privind menținerea pajiștilor permanente și verifică respectarea obligațiilor impuse în temeiul GAEC 1 la nivelul exploatației agricole prin acțiuni de control.


Respectarea obligațiilor impuse în temeiul GAEC 1 se verifică la nivel de exploatație agricolă.

* GAEC 2 – Protejarea zonelor umede și a turbăriilor are ca obiectiv principal protejarea solurilor bogate în carbon.

Cerințe obligatorii pentru fermieri:

1. Fermierii care deţin sau administrează terenuri cu destinație agricolă şi care desfăşoară activităţi agricole în perimetrul zonelor umede și turbăriilor, au următoarele obligaţii:


– a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole, în cazul zonelor umede și turbăriilor desemnate arii naturale protejate, inclusiv zonele umede de importanţă internaţională (situri Ramsar);

– b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului/evaluării strategice de mediu/evaluării adecvate pentru planuri sau proiecte, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta aria naturală protejată, cu precădere a celor care vizează: captările de apă dulce de suprafață şi subteran; introducerea de poluanți, exploatarea turbei și introducerea deliberată de specii alohtone;

– c) să nu desfășoare activități ce contravin scopului de protecţie şi conservare a habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, inclusiv a solurilor bogate în carbon din perimetrul zonelor umede și turbăriilor, delimitate și reglementate în mod corespunzător, precum:

• drenarea zonelor umede și a turbăriilor, inclusiv a suprafețelor de teren cu destinație agricolă din perimetrul 
zonelor umede şi turbăriilor; 

• incendierea zonelor umede și a turbăriilor, inclusiv a suprafețelor de teren cu destinație agricolă din 
perimetrul zonelor umede şi turbăriilor; 

• defrișarea zonelor umede și a turbăriilor, cu excepția activităților aprobate prin planul de management; 

• evacuarea de poluanți în apele de suprafață și subterane din zonele umede, din turbării și din zonele cu 
destinație agricolă din perimetrul zonelor umede și turbăriilor; 

• depozitarea deșeurilor în zonele umede și turbării şi în zonele cu destinație agricolă din perimetrul zonelor 
umede și turbăriilor; 

• activități de exploatare a turbei; 

• introducerea deliberată de specii alohtone în zonele umede și turbării; 

• conversia zonelor umede și a turbăriilor; 

• schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor; 

• aratul pajiștilor permanente din zonele umede și turbării; 

• lucrări profunde ale solului, la adâncimi mai mari de 25 cm.

-
 d) să respecte măsurile minime de conservare stabilite de administratorii ariilor naturale protejate, în cazul zonelor umede și turbăriilor desemnate arii naturale protejate pentru care planurile de management nu sunt încă elaborate/aprobate, conform legislației în vigoare;


– e) în cazul zonelor umede și turbăriilor, altele decât cele desemnate arii naturale protejate sau care sunt situate în afara ariilor naturale protejate, se respectă măsurile minime de conservare stabilite de autoritatea competentă. Aceasta include, printre altele, interzicerea unor drenaje noi și a aratului pajiștilor permanente din zonele umede și turbării.


2. Pe terenurile cu destinație agricolă din perimetrul zonelor umede și turbăriilor pe care nu pot fi desfășurate activități agricole, se efectuează o activitate minimă în scopul menținerii acestora într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, precum: îndepărtarea vegetației ierboase şi lemnoase considerată 
 vegetaţie invazivă sau dăunătoare culturilor agricole, prin lucrări de cosit/tăvălugit/lucrări superficiale pe terenul arabil, nivelarea mușuroaielor și eliminarea resturilor vegetale pe pajiștile permanente, după caz, cu respectarea planului de management și/sau a măsurilor minime de conservare.


Cerințele acestui standard GAEC se aplică fermierilor care utilizează terenuri cu destinație agricolă şi care desfăşoară activităţi agricole în zonele umede și turbăriile desemnate arii naturale protejate, inclusiv zonele umede de importanţă internaţională (situri Ramsar) care se suprapun total sau parțial cu anumite categorii de arii naturale protejate și care beneficiază de un statut de protecție (plan de management/măsuri minime de conservare), precum și în zonele umede și turbăriile situate în afara ariilor naturale protejate pentru care se aplică măsurile minime de conservare stabilite de autoritatea competentă.

Zonele umede sunt definite ca fiind întinderi de bălți, mlaștini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderile de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m [art. 1 din Legea nr. 5/1991 pentru aderarea României la Convenția Ramsar din 1971].


Zone umede de importanţă internaţională (situri Ramsar) sunt acele arii naturale protejate al căror scop este asigurarea protecţiei şi conservării siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede (comunităţi biocenotice floristice şi faunistice unice).

Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării şi utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile Convenţiei Ramsar din 1971.

Turbăriile sunt ecosistemele terestre umede caracterizate prin acumulări de turbă. Turba este materie organică parțial degradată, formată preponderent din briofite aparținând genului Sphagnum. În România, turbăriile sunt de 2 tipuri, astfel:

• turbării oligotrofe, formate în zonele cu climat rece, în depresiuni unde apa de suprafață este acidă și săracă în nutrienți. În aceste condiții, producerea de materie organică este mai intensă decât descompunerea ceea ce determină acumularea de turbă [adaptare a definiției date de Internațional Peatland Society (IPS) și International Union for 
Conservation of Nature (IUCN)]; 

• turbării eutrofe, situate la o altitudine relativ joasă, pe terenuri plane sau ușor concave, unde pânza de apă freatică 
este aproape de suprafață, pe cursurile inferioare ale unor ape curgătoare bogate în meandre sau la gurile lor de 
vărsare, precum Delta Dunării.
Respectarea cerinţelor GAEC 2 se verifică astfel: cerinţele 1.a), 1.c), 1.d), 1.e) și cerința 2 se verifică la nivel de parcelă agricolă; cerinţa 1.b) se verifică la nivel de exploataţie agricolă. 


* GAEC 3 – Interdicția de a incendia miriștile, cu excepția cazurilor justificate din motive fitosanitare are ca obiectiv principal menținerea nivelului de materie organică din sol.

Conform acestui standard de condiționalitate este interzisă arderea miriştilor, a vegetației uscate și a resturilor vegetale existente pe terenurile arabile. 


Respectarea cerinţelor GAEC 3 se verifică la nivel de parcelă agricolă.