Tipul si cantitatea optima de ingrasamant pentru evitarea deteriorarii radacinilor

Cercetătorii americani prezintă un nou studiu, prin care încearcă să determine doza și sursa ideală de îngrășăminte care să ajute plantele, fără a le deteriora rădăcinile. În acest sens, Societatea Americană de Agronomie se concentrează pe relația dintre sursele de azot și rădăcinile de rapiță.

Rata și sursa de îngrășământ pot face diferența în special printr-o metodă numită banding. Aceasta presupune ca îngrășământul să fie pus în solul de sub sămânță, într-o bandă. Deși această tehnică are multe avantaje, dacă este aplicată incorect, ea poate provoca daune rădăcinilor plantelor. Conform specialiștilor, banding-ul poate reduce numărul de trecerei pe teren necesare într-un sezon de creștere și permite, de asemenea, folosirea întregului sau a mare parte din îngrășământ  într-o singură etapă.

Cercetătorii încearcă să găsească doza și sursa ideală care ajută plantele fără a le deteriora rădăcinile, iar noile tehnologii le-au permis să observe rădăcinile de rapiță interacționând cu îngrășământul într-un mod nemaivăzut până acum.

Deteriorarea rădăcinii este o îngrijorare atât de mare la rapiță deoarece aceasta are o rădăcină lungă, acest tip fiind afectat în mod special de îngrășăminte. Dacă rădăcina este deteriorată, planta nu își poate lua în mod corespunzător apa și substanțele nutritive.

Scopul principal al echipei de cercetători a fost să determine ceea ce se numește ”curba doză-răspuns”, care determină cantitatea unei substanțe de care este nevoie pentru a provoca un răspuns specific. Aceasta este menită să-i ajute pe fermieri să aplice mai bine îngrășământul, știind cu precizie dacă le va afecta sau nu rădăcinile culturilor.

În acest studiu au fost folosite trei surse de îngrășământ pe bază de azot: uree, sulfat de amoniu și azotat de amoniu. Rezultatele arată că folosirea tehnicii banding în aplicarea azotatului de amoniu, în combinație cu menținerea unor doze scăzute, reprezintă cea mai bună opțiune pentru rapiță.