”Suntem 30 de oameni în sat, ne ocupăm cu agricultura… cel mai tânăr are vreo 50 de ani”, ne spune zâmbind unul dintre locuitorii satului Colibi, el însuși în vârstă de 58 de ani. Deși satul este străbătut de un drum asfaltat, într-o stare foarte bună, aici nu prea vine nimeni. De fapt, nu numai că nu vine, dar nici nu trece nimeni. Nici măcar autobuze nu mai trec, de câțiva ani.
O mare parte dintre case par părăsite de o jumătate de generație: prin curți a crescut iarbă și bălării, iar casele și grajdurile au început să își strâmbe lemnăria la oricine ar fi curios să se uite peste gard. Dintr-o curte cu steagul Spaniei la poartă, se aude muzică populară românească, semn că satul nu e chiar pustiu. Nu departe, doi porumbei refuză să părăsească hulubăria dărăpănată, construită în ”vremurile bune” de o mână de gospodar.
”Copiii au plecat la oraș, la Alba. Da, nepoții au plecat la oraș și mai mare, la Cluj, mai departe. Nu mai vin ei să steie aici. Ne mutăm și noi cât de iute încolo”, ne explică un bătrân de 80 de ani, arătând spre biserică.
Trendul de scădere a populației este similar în multe alte locuri din județul Alba. Peste 60 de sate au mai puțin de 10 locuitori, dar sunt și așezări-fantomă, în care nu mai locuiește nimeni. Potrivit datelor oficiale, sunt nouă asemenea sate și cătune: Ibru (Blandiana), Cicârd (Lopadea Nouă), Geamăna (Lupșa), Incești (Poșaga), Medrești (Sohodol), Doptău (Șona), Carpenii de Sus (Șpring), Bordeștii Poieni (Vidra) și Poieni (Vidra) și multe altele. De exemplu, conform informațiilor din cadrul Recensământul Populației și Locuințelor din anul 2011, localitatea Carpenii de Sus nu avea nici un locuitor la data rencensământului. Pe imaginile satelitare recente, pe locul vechii localități se poate identifica o singură gospodărie. La Incești, din vechiul sat a rămas doar o stână, iar exemplele pot contiuna. (Integral pe alba24.ro)
