Nou în România: Salata iute, o legumă-minune cu beneficii pentru sănătate și productivitate crescută

Salata iute este originară din centrul Asiei și nord-estul Indiei și nu a fost cultivată niciodată în România. Cu toate acestea, leguma care arată aproape ca o salată cultivată în grădina bunicii, dar cu un gust iute, are multiple întrebuințări alimentare având multiple proprietăți medicinale.

În acest context, salata iute este promovată de cercetătorii Băncii de Resurse Genetice de la Buzău care spun că se adaptează foarte ușor, putând fi cultivată pe tot teritoriul României, atât în spații protejate cât și în exterior.

Principalele țări producătoare de salată iute sunt Bangladesh, țările din centrul Africii, China, India, Japonia, Nepal și Pakistan.

„În literatura de specialitate apare că s-ar fi cultivat cu mii de ani în urmă pe teritoriul european, însă, în Catalogul European al Plantelor Legumicole nu se află niciun cultivar înscris la această specie”, spun cercetătorii de la Banca de Resurse Genetice.

Cum se poate consuma

Salata iute este o plantă de la care se poate consuma atât frunzele, semințele cât și tulpinile, ceea ce o face o legumă profitabilă pentru cei care o cultivă.

„Din semințe se poate extrage ulei care se folosește ca și condiment, asemănător muștarului, însă are o aromă mult mai picantă. În Rusia, acest ulei este foarte folosit în industria alimentară, la procesare, în compoziția conservelor, la prepararea anumitor feluri de mâncare și în producerea de margarine. Frunzele sunt folosite în bucătăria africană și toate părțile vegetative ale plantei sunt folosite în bucătăria nepaleză, în special în zonele de munte ale Nepalului. Se poate asorta cu orez la cuptor sau fiert și cu carne de vită puțin condimentată”, spun cercetătorii. 

Proprietățile medicinale

Preparatele din specia de salată iute conțin per 100 g 26 calorii, fiind surse bogate de vitamina A, C și K într-un procent de 20%. Mai conțin vitamina E și calciu. Frunzele conțin 92% apă, 4,5% carbohidrați, 2,6% proteine și 0,5% lipide. Semințele conțin 25-30% ulei. Salata iute are proprietăți antibiotice, diuretice, emetice, galactogoge, stimulatoare. Se pot folosi în tratarea artrozelor, durerilor de picioare, reumatismului iar semințele sunt folosite de specialiștii chinezi în tratarea tumorilor iar în Coreea sunt folosite contra abceselor, răcelilor iar frunzele aplicate ca și cataplasme pe frunte pot lupta împotriva durerii de cap. 

Nu suportă înghețul, dar tolează mai bine arșița

Specia nu tolerează înghețul, suportă diverse variante tehnologice și poate fi înființată ca cultură prin semănat direct sau producere de răsaduri. Rezultate bune se obțin atunci când cultura este înființată primăvara devreme, atât în spații protejate cât și în câmp. Spre deosebire de salată, emite mai greu tija florală și parcurge mai lent fenofazele, rezistând mult mai bine la temperaturi ridicate, motiv pentru care cultura poate fi înființată și în perioadele de vară mai călduroase.

Producerea răsadului

Producerea răsadului se efectuează similar cu cea a salatei, cea mai bună metodă fiind producția la palete alveolare, folosind ca substrat turba. Se pot folosi paleți alveolari cu 70-100 de orificii. De obicei, pentru spațiile protejate încălzite, cultura poate fi înființată pe toată perioada anului, iar pentru spațiile protejate fără încălzire tehnologică se recomandă ca semănatul să se facă după 20 februarie, iar la sfârșitul lunii martie să se realizeze plantarea.

Semănatul

În cazul culturii în câmp, semănatul pentru producerea de răsaduri se poate face în prima decadă a lunii martie, iar plantarea în câmp după data de 15 aprilie. Norma de sămânță pentru înființarea unui hectar de cultură de salată iute variază între 250-300 g, iar pentru semănatul direct este în jur de 1 kg, cu precizarea că, dacă se înființează direct, trebuie acordată o atenție deosebită semănătorii, deoarece sămânța este foarte mică, iar semănătoarea trebuie să fie precisă și să respecte adâncimea de semănat de 1-2 cm.

Lucrările de îngrijire

Lucrările de îngrijire sunt cele curente, prășile mecanice și manuale care se realizează la nevoie, în funcție de gradul de buruienare a culturii. Aprovizionarea cu apă (irigarea) se face în câmp în funcție de regimul de precipitații și de stadiul de dezvoltare a culturii. De obicei, se aplică irigații de 150-200 m³ apă la hectar pentru o irigare. O atenție deosebită trebuie acordată densității la unitatea de suprafață. În cazul în care cultura de salată iute a fost înființată prin semănat direct, se recomandă realizarea lucrării de rărit.

Tratamentele fitosanitare 

Tratamentele fitosanitare se aplică pentru menținerea stării de sănătate a plantelor. Cultura de salată iute se poate realiza prin aplicarea mai multor scheme de înființare în funcție de mediul de cultură și caracteristicile soiului și sistemul de mașini utilizat. De obicei, se înființează în rânduri echidistante la 70 cm între rânduri și 30-35 cm între plante/rând. Se mai poate înființa și în benzi, cu distanța de 50 cm între rânduri și 70 cm între benzi, și 30-35 cm între plante pe rând.

Recoltarea

La salata iute recoltarea poate fi efectuată în mod eșalonat, prin culegerea frunzelor de la baza rozetei, sau complet, când rozeta atinge maturitatea tehnologică pentru consum. De obicei, recoltarea poate fi realizată la aproximativ 60 de zile de la plantare. Atunci când se recoltează treptat, producția pe unitatea de suprafață este mult mai mare, iar planta întârzie să emită tija florală. Greutatea rozetei variază între 200 g și 1 kg în funcție de varietate și soi, iar potențialul de producție crește pe plantă dacă recoltarea este făcută în mod esalonat. Producția de masă verde pe hectar variază în funcție de soi și de modul de recoltare, însă de regulă se pot obține producții între 25-30 t/ha. 

Boli și dăunători

Specia este predispusă la boli și dăunători, în general întâlnindu-se agenți patogeni specifici cruciferelor. Dintre bolile care produc pagube semnificative culturii se numără făinarea, iar printre dăunători se regăsesc puricele negru al verzei și omida. Tratamentele fitosanitare sunt cele specifice plantelor legumicole, însă este important să identificăm corect agentul patogen și să alegem produsul de combatere potrivit, respectând normele de aplicare și instrucțiunile de protecție a muncii. De asemenea, trebuie respectată perioada de pauză între aplicări și recoltare. Cercetările privind salata iute efectuate la BRGV Buzău au evidențiat o frecvență mai mare a atacului agenților patogeni în câmp și mai redusă în spațiile protejate.

Sursa foto: BRGV Buzău

Imaginile folosite sunt pur ilustrative. Unele sunt preluate de pe internet si pot sa nu se identifice cu momentul sau subiectul ori sa nu reflecte exact realitatea articolului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai citite articole