S-a terminat cu porumbul! Ce culturi alternative capătă teren în fermele românești

România trece printr-o schimbare majoră în structura culturilor agricole, pe fondul secetei repetate și al pierderilor economice din ultimii ani. Tot mai mulți fermieri renunță la porumb, considerat cândva cultura-rege în fermele neirigate, și se orientează către alternative neobișnuite, dar mult mai rezistente și mai profitabile. În zone precum Vrancea, unde porumbul ocupa odinioară peste 50% din suprafață, decizia de a renunța complet la această cultură a devenit o necesitate economică.

Unul dintre fermierii care au făcut această tranziție este Răzvan Avram, din județul Vrancea. Acesta afirmă că porumbul a devenit o sursă directă de pierderi, motiv pentru care a dezvoltat un sistem de risk-management în fermă. După ani la rând fără rezultate satisfăcătoare, fermierul a renunțat complet la porumb și a început să experimenteze culturi de nișă, adaptate la secetă.

”Deja e o realitate că cultura porumbului în România a scăzut și scade în continuare. La fel și la noi în zonă, eram o zonă în care aveam peste 50% din fermă porumb în sistem neirigat și mergea destul de bine. Suntem în al treilea an în care am luat decizia să nu mai cultivăm porumb deloc, pentru că riscul e destul de mare. Am început să facem un risk-management al culturilor, pentru că porumbul era o sursă directă de pierderi în fermă”, a precizat Răzvan Avram, în emisiunea ”Agricultura la Raport”.

Tefful, o pseudo-cereală originară din Etiopia, reprezintă una dintre cele mai promițătoare alternative. Cultura este extrem de tolerantă la secetă, iar rezultatele din fermă au fost peste așteptări. Cererea externă este, de asemenea, un motor important: piața din Olanda absoarbe volume mari, iar prețurile sunt atractive.

”Cultura de teff, care este o grână fără gluten, am extins-o pe o suprafață mult mai mare. Anul trecut s-a descurcat foarte bine, practic este o cultură originară din Etiopia, o cultură de secetă. Având atât de mulți ani de pierderi chiar și de 100% la culturi, ne forțează să încercăm lucruri nonconformiste, să ieșim din zona de confort. (…) Am găsit piață de desfacere în Olanda, nu cred că putem noi produce cât necesar au ei. Chiar și mii de tone dacă am produce, există desfacere la un preț foarte bun, din punctul meu de vedere. Am descoperit și că paiele au o rezervă proteică foarte bună, apropiată cu lucerna, deci practic este încă o sursă de venit din aceeași cultură”, a explicat fermierul vrâncean.

O altă cultură care câștigă teren este armurariul, cunoscut pentru conținutul de silimarină, un compus folosit în industria farmaceutică. Dincolo de valoarea economică, armurariul aduce beneficii remarcabile solului.

”La fel și armurariul, este o cultură care aduce beneficii solului în primul rând. Din armurariu se obține silimarina, care este un remediu pentru ficat. Prima dată am cultivat-o pentru beneficiile solului, pentru că aprovizionează solul destul de bine cu azot și materie organică, dar am observat că schimbă chiar și culoarea solului, am observat niște beneficii extraordinare. Suntem în al doilea an de cultură, am început cu 2-3 hectare, acum am extins la 10 hectare fiecare cultură”, a mai spus Răzvan Avram.

Cultura de in reprezintă o altă direcție de diversificare. Utilizat atât în alimentația umană, cât și în industria alimentară sau textilă, inul este apreciat pentru ușurința procesului tehnologic și pentru potențialul ridicat de profit. Deși recoltarea poate pune probleme unora dintre fermieri, tehnologia adecvată simplifică semnificativ lucrările.

”Cultura de in este promițătoare, din punctul meu de vedere. Văd că există și consum uman, se folosește în alimentația umană și cred că este o cultură care va aduce plus valoare și va prinde destul de bine în România, mai ales că este o cultură relativ ușoară. E adevărat, la recoltat e posibil să încurce unii fermieri, dar noi am recoltat cu hedere care recoltează doar spice și lucrurile funcționează deosebit de ușor. Este o cultură și ușoară, și bănoasă. Mai trebuie dezvoltată puțin piața de desfacere”, subliniat Răzvan Avram.

Pe măsură ce porumbul își pierde statutul dominant în fermele neirigate, culturile precum tefful, inul și armurariul pot deveni pilonii unei noi agriculturi românești, mai eficiente, mai reziliente și mai bine conectate la piețele internaționale.