Septembrie a debutat cu furtuni și vijelii, în multe regiuni ale țării. Zilele trecute, litoralul a fost măturat de o furtună puternică, ploi torențiale și descărcări electrice. Meteorologii anunță însă că și în zilele următoare vor fi ploi în România, în ciuda faptului că temperaturile se vor situa ușor peste cele specifice acestei perioade.
Pentru a înțelege mai bine fenomenele de furtună care traversează teritoriul, să vedem mecanismele care guvernează formarea lor.
În dicționar, o furtună este o perturbare atmosferică violentă însoțită de fulgere, tunete, rafale, averse de ploaie sau grindină. Aceste manifestări sunt rezultatul descărcărilor electrice, dintre care cele mai multe au loc în interiorul unui nor de furtună sau între nori. Doar 20% dintre aceste punți electrice sunt între nor și sol, pentru a produce fulgere.
Furtuna, o “uzină” termodinamică care începe să funcționeze
Formarea norilor de furtună urmează un ciclu de trei faze: inițial, necesită căldură și umiditate la suprafață și aer rece la altitudine. Aerul cald se extinde, se ridică și se răcește. Când atinge punctul de rouă, vaporii de apă pe care îi conține se condensează și se formează un cumulus. Aceasta corespunde fazei de dezvoltare.
Acest mecanism este însoțit de o eliberare de căldură și energie. Masa de aer, care a devenit din nou mai caldă, își reia ascensiunea până când ajunge la un nou echilibru cu aerul din jur. Cumulusul evoluează spre stadiul cumulonimbus.
Energia eliberată este transformată în energie cinetică, numită energie potenţială convectivă disponibilă. Mișcările verticale foarte violente în interiorul norului provoacă ciocniri între apă și particulele de gheață. Aceste șocuri ajung să electrizeze norul, care se încarcă pozitiv la vârf și negativ la bază. Furtuna ajunge la faza sa matură: moment in care pot apărea fulgerele.
Picăturile de ploaie apar în partea superioară a norului. Sub efectul greutății lor, aceste picături provoacă un curent descendent în nor. Pe măsură ce cresc, depășesc curenții ascendenți și cad la pământ. Ei poartă aerul rece de sus sub nor care blochează curentul ascendent. Furtuna intră în faza de disipare.
Se dezvoltă un cumulus care devine cumulonimbus, activitatea electrică crește, apar ploi violente, apoi furtuna se risipește.
Intensități treptate
Potențialul „sever” al unei furtuni depinde de trei factori: umiditatea disponibilă, energia potențială și forfecarea vântului în și sub nor.
Furtunile sunt formate din unul sau mai mulți centri activi numiți celule convective. Se face astfel o distincție între furtunile cu o singură celulă, cu mai multe celule și cu supercelule. Primele au un ciclu de viață de aproximativ 30 până la 50 de minute, nu sunt foarte extinse (10 până la 15 km) și nu sunt foarte violente. În schimb, cele multicelulare și supercelulare sunt adesea însoțite de grindină și rafale. Furtuna poate persista 3 până la 4 ore cu o extindere orizontală destul de semnificativă. La rândul său, supercelula constă dintr-o singură celulă de mare extensie orizontală, ce are curenți ascendenti foarte puternici care pot declanșa tornade.
este parte a
