RECOMANDAREA SPECIALISTULUI – LUCRARI DE PRIMAVARA APLICATE IN FLORICULTURA

Fără doar şi poate, primăvara este anotimpul reînceperii celui mai reuşit spectacol oferit de  natura şi Divinitate. După o perioadă de vreme rece, zile scurte si friguroase, pe măsură ce calendaristic înaintăm în primăvară redescoperim natura prin explozii de pete de culoare redate de plantele floricole precum ghioceii, zambilele, lalelele, narcisele, bănuţeii, panseluţele, stânjenelul pitic, floare de nu-ma-uita, lăcrămioarele sau bujorul.

În acelaşi timp, dacă iubim florile, nu doar atunci când le observăm înflorite în grădinile noastre sau când le primim în dar, ci ne place să grădinărim şi să observăm creşterea şi evoluţia lor, atunci  primăvara este momentul în care ne putem implica şi realiza o serie de lucrări specifice care să contribuie astfel atât la satisfacţia profesională cât şi la asigurarea decorului floral pe o perioadă cât mai lungă de timp.

Pe de alta parte, cunoaşterea însuşirilor biologice ale plantelor floricole cât şi a reacţiilor acestora la diferite condiţii de mediu sunt esenţiale în aplicarea lucrărilor privind producerea, îngrijirea, utilizarea florilor şi de ce nu, comercializarea acestora.

Lucrările cel mai des întâlnite în această perioadă în floricultură sunt cele legate de înfiinţarea culturilor în câmp folosind diferite variante şi anume:

• Putem semăna direct la locul de cultură, din martie-aprilie, când solul s-a zvântat, până în mai-iunie, în funcţie de cerinţele faţă de căldură, speciile cu pretenţii moderate faţă de temperatura şi care nu suportă sau suportă greu transplantarea cum ar fi: Delphinium (nemtişor), Centaurea, Gypsophylla (floarea miresii), Papaver (macul) sau cele care au seminţe mare, cum ar fi: Calendula (Gălbenea), Ipomea (zorele), crăiţele, cârciumăresele, colţunaşii,  caz in care se va acorda atenţie pregătirii patului germinativ şi menţinerii constante a umidităţii acestuia pentru a asigura astfel o germinaţie cât mai uniformă a seminţelor.

Semănatul îl putem efectua în rânduri distanţate la 15-40 cm, în funcţie de talia plantei, prin împrăştiere, în cazul în care ne dorim să realizăm masive cu flori sau la cuiburi distanţate la 20-50 cm, pentru seminţele mari, 2-4 seminţe la cuib.

Dupa răsărirea plantelor este necesară lucrarea de rărit, asigurând astfel distanţele cerute de fiecare specie în parte.

• Putem produce răsaduri în spaţiu protejat (sere, solarii, răsadniţe) pe care mai apoi să îl plantăm în teren la locul dorit, începând cu luna aprilie, speciile mai puţin pretenţioase faţă de căldură, cum ar fi: Mathiolla (mixandra), Antirrhinum (gura leului) sau jumătatea lunii mai, începutul lunii iunie, cele mai pretenţioase faţă  de căldură, cum ar fi: Celosia (creasta cocosului), Salvia, Zinnia. Este varianta cea mai des întâlnită în înfiinţarea culturilor la majoritatea plantelor anuale, plantarea acestora realizându-se pe cât posibil în zilele noroase sau dimineaţa şi seara, pe timp însorit.

În vederea obţinerii de răsad, se seamană des în lădiţe prevăzute cu orificii de scurgere a apei, într-un substrat usor, afânat, în spaţii protejate,  începând cu luna decembrie-ianuarie, cazul seminţelor foarte mici: Begonia, Lobelia, Petunia sau jumătatea lunii februarie până la jumătatea lunii martie, pentru majoritatea plantelor anuale, apoi se repica de 2-3 ori, urmată de plantarea răsadurilor în ghivece cu diametrul de 6-8 cm, cu 3-4 saptamâni inainte de plantarea la locul de cultura, in teren, asigurând astfel o prindere mai bună a plantelor, o devansare a înfloririi şi realizarea mai rapida a decorului. Călirea răsadurilor înainte de plantarea la locul definitiv este obligatorie.

De asemenea,  dacă în toamnă nu am reuşit  să plantăm răsadurile de bienale, atunci în luna martie putem planta panseluţele, bănuţeii, micşunelele, floarea de nu-mă-uita.

• Şi butaşii înrădăcinaţi se folosesc la înfiinţarea culturilor din câmp pentru plantele de mozaic, crizantema, dalia, garoafele perene. Butaşii se confecţioneaza primăvara, din vârfuri de lăstari, se pun la înrădăcinat (în nisip, perlit sau amestec de turbă cu nisip sau perlit) şi se ciupesc de 2-3 ori înainte de plantarea în câmp, pentru a stimula ramificarea. Atenţie la confectionarea butaşilor, pentru o bună înrădăcinare, după dimensionarea butaşilor,

la 4-8 cm, în funcţie de specie, tăietura bazală se execută imediat sub un nod, aflat în dreptul frunzelor.

• De asemenea, diviziunile de plante reprezintă materialul biologic potrivit pentru înfiinţarea culturilor la foarte multe plante perene care cresc sub formă de tufă. Lucrarea se poate efectua de îndată ce timpul permite. Însă atenŢie, se plantează primăvara, doar cele care au înflorire de vara-toamnă, cum ar fi: crizantema, asterul, crinul de vară, crinul de toamnă, rudbekia. La cele cu înflorire de primăvară, cum ar fi bujorul, plantarea diviziunilor de plante sau doar simpla transplantare a acestuia se efectuează în luna august când este în repaus, altfel înflorirea în anii următori va fi sporadică şi nu ne vom bucura de prezenţa florilor.
• Separarea marcotelor de planta mamă (marcote realizate toamna) şi plantarea primăvara, se practică la Phlox şi la specii de Dianthus (garofiţe) perene.
• Rizomii de Iris (stânjenel) şi tuberculii de Anemone coronaria.
• Bulbii de tuberoze, tuberobulbii de gladiole, Montbretia, Acidantera, rizomii de Canna, rădăcinile tuberizate de dalia, tuberculii de Begonia tuberhybrida se planteaza în luna mai, (după ce în toamnă, au fost scoşi  din teren şi păstraţi peste iarnă în spaţii închise, depozite, beciuri, magazii, sere reci).

Alegerea terenului în vederea plantării se face în raport cu exigenţele speciilor faţă de lumină şi factorii edafici. Majoritatea speciilor solicită terenuri însorite, dar există si câteva specii care cresc şi înfloresc mai bine în condiţii de umbra şi semiumbră: ghiocelul, astilbe, hosta, hortensia, mărgăritarul.

Ca şi lucrările de pregătire a terenului în vederea  înfiinţării culturilor, după ce în toamna se curăţă terenul de resturile vegetale ale culturii anterioare, se efectuază fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice şi minerale şi  arătura adâncă de 28-30 cm pentru speciile anuale sau desfundatul la adâncimea de 40-60 cm pentru plantele perene, primăvara devreme, imediat ce timpul ne permite continuăm cu:

• Fertilizarea cu îngrăşăminte minerale în cantităţi variabile în funcţie de specie
• Încorporarea îngrăşămintelor, nivelarea şi mărunţirea terenului folosind diferite agregate  (de exemplu, tăvălug plus grapa sau freza sau pe suprafeţe mici, sapa şi grebla)
• Modelarea terenului în brazde cu lăţimea de 1,00-1,50 m separate prin poteci sau rigole cu lăţimea de 48-50 cm sau conform conturului suprafetei alocate plantării plantelor floricole folosind caroiaje  executate cu ţăruşi, sfori sau sănţuleţe
• Marcarea rândurilor, pichetatul terenului şi a locului plantelor pe rând, folosind picheţi si sârmă sau sfori; rândurile pot fi echidistante sau grupate în benzi a câte 2-6 rânduri
• Udatul de aprovizionare, cu 1-2 zile înainte de înfiinţarea culturii

Plantarea materialului săditor se realizeaza cu ajutorul plantatorului, sapelor sau cazmalelor, în funcţie de însuşirile şi volumul acestuia.

Dinstanţele de plantare le stabilim în funcţie de talia plantelor. Astfel, pentru speciile cu talie mică, cum ar fi: Ageratum( pufuleti), Lobelia (fluturasi), Portulaca (flori de piatra) densitatea este de 10-12 plante la mp, pentru speciile cu talie mijlocie, gura leului, căldăruşa, salvia, petunia, 5-6 plante la mp, pentru cele de talie mare, Amaranthus, Nicotiana, Zinnia, Anemone japonica, 2-3 plante la mp, iar pentru cele foarte viguroase, densitatea este de 1-2 plante la mp.

Udatul din perioada imediat de după înfiinţarea culturii se execută individual pentru fiecare plantă în parte (răsad, butaşi, diviziuni de plante, marcote), cu jet slab de apă, fie cu furtunul, fie cu stropitoarea, în funcţie de suprafaţă şi posibilităţi.

Pentru culturile înfiinţate prin plantare de formaţiuni subterane în repaos, bulbi, tuberobulbi, rizomi, radacini tuberizate, tuberculi nu este necesar să se ude imediat după plantare, fiind suficientă, pentru primele zile udarea de aprovizionare dinaintea plantării, (dacă aceasta s-a efectuat corespunzător, cu cantităţi suficiente de apă).

O lucrare de îngrijire des întâlnită, ce se aplica plantelor floricole perene, mature, de grădină, în perioada martie-aprilie este transplantarea. Lucrarea constă în transferarea plantelor cu balot de pământ dintr-un spaţiu care poate nu e potrivit d.p.d.v. al solului sau al luminii necesare creşterii şi dezvoltării armonioase sau pur si simplu pentru a asigura decorul într-un alt spatiu, unde se integrează mai bine. Plantarea se efectueza la aceeasi adâncime ca în locul precedent.

Multe dintre speciile de grădină pot fi utilizate cu succes şi ca plante la ghiveci şi jardiniere pentru decorul estival al balcoanelor şi al teraselor sau ca flori tăiate.

De noi depinde. Spor la grădinărit!

Lector univ. dr. Sorina Petra

Material realizat in colaborare cu USAMV Bucuresti – Facultatea de Horticultura