Celebrul program ”Tomata”, de cultivare a roșiilor în sere și solarii, a fost o adevărată mină de aur pentru cei care s-au înscris în el în ultimii ani. Trei mii de euro pentru recolta de pe o mie de metri pătrați nu erau bani de aruncat, așa că doritori au fost mulți. Numai că autoritățile, care au socotit cât au cheltuit și ce au obținut, au spus că nu e bine, că nu sunt mai multe roșii românești în piață și că se mai gândesc. De altfel, cifrele din balanța comercială cu produse agroalimentare reflectă această realitate.
În patru ani în care s-au cheltuit în jur de 200 de milioane de euro în cadrul programului Tomata, diferențele privind roșiile autohtone pe rafturile magazinelor nu s-au prea simțit. Specialiștii spun că, în forma actuală, programul nu rezolvă problemele fermierilor și nu rezolvă problema importurilor, pentru că nu sunt stimulate și investițiile în spații de depozitare, care să le permită legumicultorilor să devină parteneri pe picior de egalitate cu lanțurile de magazine.
”Înainte de a subvenţiona cultura, cu efectele pe care le vedem an de an când apar reportaje cu roşii aruncate la marginea câmpului din cauza preţului mic, legumicultorii ar trebui sprijiniţi să-şi construiască solarii solide şi spaţii de depozitare, să se asocieze şi să poată pune pe piaţă cantităţile cerute. Ar trebui modernizate pieţele, ar trebui susţinută dezvoltarea de fabrici de procesare etc. (…) Subvenţia actuală, dacă ar fi să o ducem în zona metaforică, ar fi: le dăm nişte peşte şi nu le dăm undiţă”, explică cercetătorul Costel Vânătoru într-un interviu acordat publicației Adevărul.