26 septembrie 2021 - 00:48

Povestea lui Cassie, ciuful de pădure caruia oamenii cerului i-au dat sansa sa zboare

Este luna mai, a treia lună în care viața în cazarma Boboc, județul Buzău, se desfășoară în parametri diferiți față de ceea ce era considerat a fi normal și cunoscut până atunci. Elevii Școlii Militare de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene „Traian Vuia” își desfășoară cursurile la distanță. Aleile din unitate erau mult mai animate și mai pline de energie atunci când pașii în cadență a elevilor care se deplasau în formație, vibrau la unison. Acum e liniște. Personalul unității respectă toate măsurile de prevenire a infectării cu virusul COVID-19. Poartă măști și respectă măsurile de distanțare socială. 
 
Această nouă normalitate care începuse să se contureze, a fost, într-una dintre zile, surprinsă de un eveniment inedit. În urma unei furtuni cu vânt puternic, un pui de bufniță căzuse în timpul nopții din cuib. A fost repede observat în următoare dimineață, de unul dintre membrii colectivului școlii. Prima măsură a fost să fie ridicat de la sol și așezat pe gardul viu, pentru a-l proteja de alte animale. În scurtă vreme, mai multe cadre militare au aflat despre situație și au venit să îl vadă și să caute o soluție pentru a ajuta micul pui de bufniță. Numărul crescut al persoanelor implicate a dovedit că oamenii au înțeles, în urma situației cu care se confruntă în ultimele luni, ce înseamnă a avea grijă: de semeni, de ființe, de natură. Pandemia nu a separat, ci a adus în lumina atenției ce este cu adevărat important și a potențat valori precum compasiunea și bunătatea, grija și implicarea. 
 
Pasărea părea a nu avea mai mult de 3 săptămâni, motiv pentru care nu putea zbura. Era, pe deasupra, vizibil speriată. Militarii au început să caute cuibul din care căzuse. Deoarece în unitate sunt multe cuiburi de ciori, situate la înălțimi mai mari de 4–5 metri, bufnițele obișnuind să folosească cuiburile vechi ale acestora, acțiunea a fost fără succes. Singura soluție rămasă a fost ca aceasta să fie dusă la veterinar și să urmăm indicațiile acestuia. Cutia cu care a fost transportată avea notat pe ea cuvântul „Cassie”. Astfel, micul pui de bufniță și-a primit botezul. Cassie i-a rămas numele. 
La veterinar am aflat că este un pui de ciuf de pădure, Asio Otus, o pasăre răpitoare de noapte din familia bufnițelor, Strigidae, care este destul de răspândită în Europa. Nu era într-o stare fizică foarte bună și ni s-a recomandat administrarea de antibiotic și vitamine. Și da, este o femelă! Nimic nu e întâmplător! 
 
De asemenea, medicul veterinar ne-a recomandat să luăm legătura cu Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice (ACDB) din Focșani, o asociație care acționează pentru conservarea speciilor de faună sălbatică și a habitatului lor. Lucru pe care l-am făcut imediat. Ni s-a răspuns prompt. Am fost puși în legătură cu un biolog de la Centrul pentru Reabilitarea Faunei Sălbatice, unul dintre cele mai eficiente locuri autorizate din România în care se poate reabilita un animal sălbatic. O echipă de medici veterinari, biologi și voluntari fac miracole în fiecare zi cu animalele rănite care ajung la centru din cauza unor situații dramatice care le pun în pericol viața.
 
Cassie a fost primită cu mult drag de acești oameni minunați. Nu era singurul ciuf de pădure salvat. Are acum companioni din aceeași specie. Va fi îngrijită nu doar până la momentul în care va fi capabilă să zboare. La centru se face o eliberare de genul „soft release”. La început încă nu se poate hrăni singură deoarece nu are dezvoltate abilitățile de vânător. Astfel, pentru o săptămână, maxim două, aceasta se va întoarce la centru pentru că știe că va primi mâncare. După această perioadă integrarea în mediul sălbatic este completă. 
 
Echipa de la ACDB ne-a promis că vom fi sunați atunci când Cassie va fi eliberată pentru prima dată în Crângul Petrești, la câțiva kilometri de Focșani. Noi suntem liniștiți și fericiți știind că orizontul pentru Cassie este unul luminos. Această mică ființă, în luna mai, a îmbogățit sensul pe care noi îl acordăm cuvântului SOLIDARITATE, cu care suntem atât de obișnuiți.