Levănțica sau lavanda este una dintre cele mai căutate plante din lume, iubită atât pentru parfumul său inconfundabil, cât și pentru multiplele proprietăți medicinale sau cosmetice.
Numele genului, Lavandula, este de origine latină, provenind din cuvântul ”lavare”, care înseamnă ”a spăla”, cu aluzie la băile cu plante de levănțică folosite de către romani, notează prof. dr. Elena Șelaru, în cartea ”Cultura florilor de grădină”.
Cu o istorie de peste 2.500 de ani, levănțica era foarte apreciată de civilizațiile antice, ea găsindu-și locul, alături de alte ierburi aromatice, în diferite domenii, de la religie la cultură și comerț. Pe lângă frumusețea florilor, lavanda conține și prețiosul ulei esențial de lavandă. Încă din acele vremuri îndepărtate, oamenii, știind despre proprietățile plantei, o foloseau pentru îngrijirea corpului și a părului.
Levănțica era folosită îndeosebi de familiile de rang înalt, egiptenii apreciind-o atât pentru rolul său decorativ, cât și pentru aroma deosebită și utilizând-o ca parfum, obicei preluat ulterior de vechii greci și de romani. Potrivit site-ului lavanda-md.md, în 1922, a fost găsită lavandă în urnele sigilate ale lui Tutankhamon, unde mirosul de levănțică a persistat timp de 3.000 de ani.
Romanii parfumau cu lavandă atât apa cu care se spălau, cât și locuințele, hainele, părul, iar femeile legau lavandă de pat, în scop afrodiziac. Tot romanii au fost primii care au folosit lavanda în scopuri medicinale, pentru proprietățile sale antiseptice, dar i-au găsit întrebuințare și la prepararea unor feluri de mâncare.
Mai târziu, în Evul Mediu, levănțica a fost folosită în Europa și pe perioada ciumei, pentru proprietățile sale dezinfectante, și, ușor-ușor, mirosul său a devenit un simbol al curățeniei. A fost foarte apreciată și la Casa Regală a Angliei, pe timpul Reginei Victoria, fiind folosită sub diverse forme, fie pentru spălatul pardoselilor și al mobilei, fie pentru parfumarea lenjeriilor, notează site-ul stufo.ro.
Între secolele XVII-XIX, câmpurile de lavandă s-au dezvoltat în jurul stupilor de albine, albinele având un rol esențial în reproducerea plantei. Mai mult decât atât, mierea de lavandă păstrează proprietățile antiinflamatorii și antiseptice ale plantei de origine.
În perioada modernă, regiunea franceză Provence a devenit noul centru al producției mondiale de levănțică. Drumul lavandei, așa cum i se spune, ar putea fi considerat, pe drept cuvânt, urmașul modern al Drumului mătăsii, notează site-ul www.daciccool.ro. Câmpurile nesfârșite de lavandă din Provence amintesc de numeroasele legende legate de aceasta. (Integral pe AGERPRES)
este parte a
