Apicultorii timişeni caută nuclee de familii de albine bănăţene pentru ca, pe baza acestui material genetic, să poată reconstitui specia respectivă (albina galbenă bănăţeană – n.r.) ce face parte din rasa Apis Mellifera Carpatica şi care a fost ”cea mai harnică” dintre suratele ei din ţară, dar care a dispărut.
”Faţă de restul albinelor, albina bănăţeană este mai harnică, mai docilă, nu este aşa de agresivă, mai rezistentă la boli, dar datorită fluctuaţiilor pastoralului, a dispărut. Noi încercăm acum, unde găsim nuclee (genetice – n.r.) de albină bănăţeană le ridicăm şi facem măsurători pentru a le compara cu ceea ce a fost în 1937. Măsurăm lungimea trompei, a aripii, a toracelui, a tibiei”, a declarat vicepreşedintele filialei Timiş a Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA), Dan Ciulea, pentru AGERPRES.
Apicultorii consideră că factorii care au înnobilat albina bănăţeană – specie bine definită şi de sine stătătoare atunci -, cu atâtea calităţi se datorează, cel mai probabil, faptului că Banatul este o zonă colinară cu climat sub-mediteranean şi cu o bază meliferă variată, care a oferit condiţii favorabile pentru înmulţirea lor.
”A dispărut specia de Banat din această rasă prin anii ’60 ai veacului trecut. Prin 1980 am mai întâlnit câteva nuclee pe la Checea, prin zonele de dealuri, în stupine izolate, unde au mai existat. Era o specie atât de valoroasă pentru că nu era atât de multă poluare atunci şi nu se practica o apicultură tranzitorie, agresivă, aşa cum este acum, ci se făcea apicultură din plăcere”, a explicat Dan Ciulea.
Potrivit specialiştilor în domeniu, prin schimbarea mătcii, în doar 60 de zile, structura genetică a familiei de albine va fi total diferită.
Medicul veterinar Cristian Cornel Ciobănaş, care a renunţat la practica medicală pentru a se dedica în totalitate creşterii albinelor, a precizat, că albina bănăţeană dispărută ”era valoroasă pentru că se adaptase foarte bine condiţiilor meteo şi pedoclimatice de aici şi la flora locală”, iar poluarea era mult mai redusă.
”Pesticidele folosite la stropirile intensive care se fac la nivelul marilor producători de cereale îi ajută pe agricultori pentru că scade numărul de tratamente şi preţul de cost este mult mai mic, fiind toxice şi cuprinzând un număr mare de dăunători, dar influenţează negativ mediul”, a spus Ciobănaş.
Timişul este o zonă recunoscută pentru calitatea mierii de albine, deosebite fiind soiurile de mentă, în zona pastorală de la Satchinez, de lavandă sau de cireş, alături de polifloră, potrivit sursei citate.
