Una dintre cele cinci eco-scheme propuse de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) în noul Plan Național Strategic (PNS) se referă la practicile benefice pentru mediu aplicabile în terenul arabil. Pentru aceasta, MADR a alocat un buget de aproape 2 miliarde de euro în perioada 2023-2027, bani care vor fi împărțiți fermierilor care o implementează.
În arhitectura măsurii publicată de MADR, se fac următoarele precizări:
”Pentru a evita riscul practicării monoculturii care determină înmulțirea și răspândirea organismelor dăunătoare plantelor, precum și degradarea și sărăcirea solului cu anumite elemente nutritive, este recomandabil ca această ecoschemă să fie aplicabilă pe întreg teritoriul României.
Diversificarea culturilor în teren arabil contribuie la creșterea biodiversității, gestionarea durabilă a resurselor mediului, păstrarea capitalului natural și obținerea unor produse agricole sigure și de calitate superioară.
De asemenea, aceasta poate sa contribuie la atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, cu precădere prin îmbunătățirea capacității de sechestrare a carbonului în sol.
Încurajează dezvoltarea durabilă și gestionarea eficientă a resurselor naturale, cum ar fi apa, solul și aerul, inclusiv prin reducerea dependenței de substanțele chimice.
De asemenea practicile promovate contribuie la: utilizarea eficientă a resursei de apă în sol; creșterea nutrienților din sol și plante; creșterea capacității solului și a plantelor de sechestrare a carbonului (în special în cazul culturilor proteaginoase înființate (soia)); creșterea numărului de culturi proteaginoase convenționale, în detrimentul celor modificate genetic provenite din importurile din state terțe, îmbunătățirea biotei solului și a calității aerului prin reducerea consumului de substanțe chimice în fertilizare și combatere, reducerea eroziunii solului pluviale și eoliene, scăderea consumului de combustibili.
În ceea ce privește practicile de agricultură conservativă de tipul „no-till” sau „minimum tillage”, acestea se referă la practica de stabilire a unei culturi cu tulburări minore ale solului. Există multe beneficii pe termen lung de la practicile fără cultivare, inclusiv: scăderea numărului de lucrări privind pregătirea patului germinativ, scăderea consumului de motorină, forță de muncă redusă, îmbunătățirea structurii și a biotei solului, creșterea materiei organice din sol, reducerea compactării solului, limitarea pierderilor de sol prin vânt sau eroziune pluvială, creșterea conținutului de umiditate a solului, o mai bună explorare a rădăcinilor culturii, menținerea populațiilor de insecte benefice, sporirea biodiversități și eficientizarea consumului de apă.
În esență, producția fără cultivare se referă la însămânțarea culturii direct în pământ, lăsând solul și reziduurile de plante nederanjate. Lăsând reziduurile vegetale, conținutul organic al solului va crește în mod natural. Păstrarea reziduurilor va ajuta, de asemenea, la prevenirea eroziunii solului. Scopul este de a păstra suficiente reziduuri pentru ca noua cultură să se poată stabili, dar eroziunea este controlată. În general, la un grad de 60-70% de acoperire a solului este necesară pentru a preveni eroziunea și a reține umiditatea solului.
Altă practică conservativă pentru mediu este cea de fertirigare care presupune administrarea nutrienților din îngrășămintele chimice cu apa de irigare, în special a substanței active azot, în concordanță cu perioada optimă, în funcție de stadiul de creștere și dezvoltare a plantelor. Administrarea se face cu respectarea Programului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole aprobat prin HG nr. 964/2000. Prin administrarea Azotului în sol în funcție de fenofazele plantei, va creste eficiența efectului substanței active în procesul de dezvoltare al plantelor, astfel fermierilor le va fi mai lesne să se încadreze în limitele impuse de Directiva privind nitrații de 170 kg N s.a./ha”.
Potrivit documentului, eco-schema se aplică pe toate suprafețele de culturi în teren arabil, pe hectar. Totodată sunt eligibile suprafețele de teren necultivat (lăsat pârloagă) pe o perioada de maxim un an, întreținute în bune condiții agricole.
Condiții generale pentru fermieri:
- Se angajează să respecte condițiile specifice eco-schemei;
- Trebuie să dețină o exploatație de minim 5 ha teren arabil, cu parcele de minim 0,3 ha;
- Trebuie să cultive pe minim 5% din totalul terenului arabil declarat, culturi anuale bogate în proteină vegetală/leguminoase, fixatoare de azot, care se pot recolta, precum: soia, mazăre de consum/furajeră, măzăriche, sparcetă, trifoi, facelia, fasole, fasoliță, ghizdei, năut, lupin, linte, bob, lucernă, arahide, amestecuri de leguminoase și graminee perene, rapiță, floarea soarelui.
Condiții specifice:
În cadrul tehnologiilor agricole în teren arabil benefice pentru mediu, fermierul trebuie să aplice la alegere două practici benefice pentru mediu, din cele patru de mai jos, după caz, în funcție de dotarea tehnologică de care dispune:
- Trebuie să aloce peste 3% din terenul arabil pentru elementele neproductive (inclusiv teren lăsat pârloagă). Pentru calcularea proporțiilor diferitelor culturi, suprafața acoperită de o cultură poate include elemente de peisaj care fac parte din suprafața eligibilă: arbori izolați, arbori în aliniament în cazul în care lățimea șirului de arbori măsurată la nivelul solului nu depășește 2 m, pe care nu se poate desfășura activitate agricola; în cazul perdelelor forestiere lățimea acestora poate fi de maxim 30 de metri.
- Să practice DIVERSIFICAREA culturilor prin înființarea a mai multor culturi pe terenul arabil, în funcție de suprafață, după cum urmează:
- în cazul suprafețelor cuprinse între 5 ha și 30 ha, fermierul trebuie să cultive cel puțin două culturi diferite, iar cultura principală să acopere maximum 75% din terenul arabil;
- în cazul suprafețelor de peste 30 ha, fermierul trebuie să cultive cel puțin trei culturi diferite, iar cultura principală poate să acopere maximum 75% din terenul arabil, respectiv două culturi preponderente să acopere împreună maxim 95% din terenul arabil;
- Indiferent de mărimea exploatației pentru care solicita sprijinul prin aceasta eco-schemă, în cazul în care suprafața de teren arabil este cultivată în proporție de peste 75% cu iarbă / plante erbacee / leguminoase, sau acoperită cu culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de producție, pe suprafața rămasă, cultura principală trebuie să ocupe maximum 80% din terenul arabil rămas.
- perioada care trebuie luată în considerare pentru calcularea proporțiilor de constituire a practicii de diversificare a culturilor în terenul arabil din cadrul exploatației este cuprinsa între mai — septembrie a anului de cerere;
- Suprafețele pe care se seamănă un amestec de semințe, indiferent de speciile incluse în amestec, sunt considerate acoperite cu o singură cultură.
- Să practice o tehnologie de agricultură de tip conservativ – “No tillage sau minimum tillage” pe toată suprafața exploatației sau pe o parte a exploatației, caz în care, este eligibil doar pe suprafața exploatată sub această formă agrotehnică.
- Să aplice practica de fertirigare rațională – care presupune administrarea nutrienților cu apa de irigare, funcție de stadiul de creștere și dezvoltare a plantelor, pe toată suprafața exploatației sau pe o parte a exploatației, caz în care, este eligibil doar pe suprafața exploatată sub această formă agrotehnică.
Pentru perioada 2023 – 2027 cuantumul indicativ a fost calculat luând în considerare că suprafața determinată din IACS în anul 2020 a fost de 6.185.000 hectare, care va reprezenta ținta indicativă de atins.
Astfel, la o suprafață de 6.250.000 hectare, cuantumul calculat de MADR ar fi de 60 euro/hectar. În cazul în care în primii ani, urmare a necesității crescute de acomodare cu noua măsură, va fi posibil să existe situația înregistrării unui număr scăzut de beneficiari. În acest caz cuantumul va crește până la 74 euro/hectar. În cazul în care se vor înregistra un număr crescut de beneficiari, respectiv hectare de teren arabil, cuantumul va scădea până la 53 euro/hectar.