20 mai 2022 - 06:31

Mijloace naturale pentru combaterea rozătoarelor din culturile agricole

O problemă frecventă pe care o au cultivatorii de cereale, în special, este combaterea rozătoarelor, cu preponderență a șoarecilor de câmp.

În căutările noastre prin rețelele sociale, am găsit un comentariu foarte interesant, al unui pasionat ornitolog, István Moldován și ne-am gândit că e un bun sfat pentru fermierii tineri sau o bună aducere aminte pentru cei mai vârstnici, prinși în vârtejul tehnologiilor și produselor chimice moderne. Așadar, iată postarea integrală a acestuia:

„Cu câteva zile în urmă am ascultat la un post de radio local sfatul unui specialist în agricultură cu privire la combaterea rozătoarelor din terenurile agricole. Din păcate mentalitatea și pregatirea acestor specialiști este blocată undeva în anii 60.
Recomanda exclusiv aruncarea otrăvii (bromadiol, fosfură de zinc, etc.) în toate galeriile/vizuinile de rozătoare de pe câmp. După cum știm din statistici, pe lângă faptul că otrava nu este consumată nici în proporție de 50%, cea consumată rămâne în organismul rozătoarelor otrăvite, care la rândul lor sunt consumate de alți prădători naturali ai acestora (păsări răpitoare de noapte și de zi, vulpi, hermeline, nevăstuici, arici, etc) și care la rândul lor mor otrăvite. Eliminând indirect prădătorii naturali ai șoarecilor, ne dăm un autogol clar, nu în ultimul rând pe propria cheltuială și efort fizic.
De asemenea, otrăvurile, atât cele consumate cât și cele neconsumate, rămân în sol, de unde contaminează apa freatică, solul și implicit sunt asimilate de plantele cultivate pe acel teren, pe care noi le vom consuma în viitor.
Doresc să ofer cu această postare o alternativă pentru otrăvuri, care a fost implementată cu success în Israel de exemplu, țara cu cea mai mare pondere de inovativitate și cercetare atât în agricultură cât și de mediu.
Ce putem face pentru a nu ne da autogol otrăvind solul și prădătorii naturali ai șoarecilor?
Putem atrage și favoriza gratuit prezența și activitatea prădătorilor naturali ai șoarecilor de câmp pe terenurile noastre. Care sunt acești prădători naturali?
Păsările răpitoare de zi și în special cele de noapte, vulpea, ariciul și nevăstuica contribuie masiv la controlul rozătoarelor. De asemenea, unele dintre acestea contribuie și la controlul populațiilor de ciori de semănătură și cioari grive care, de asemenea, ne produc daune în producție.
Cum atragem păsările răpitoare specializate pe rozatoare?
Toamna după arat, pe câmpuri se montează așa numitele prăjini ”T”.
Aceasta este o prăjină cât mai înaltă, pe vârful căreia se fixează un băț orizontal (a se vedea în imaginile atașate). Ea servește păsărilor răpitoare (șorecarul comun, șorecarul mare, huhurezul mare etc) ca loc de pândă. Fiind la înalțimea de 2-3 m deasupra solului acesta îi permite șorecarului să vadă și implicit să vâneze pe o porțiune mai mare a câmpului unde se mișcă rozătoarele.
Cu cât mai multe asemenea bețe punem pe un câmp (ideal 3/ha) cu atât mai mulți șorecari vom atrage (noaptea huhurezi), care vor vâna gratis toamna și iarna șoarecii de câmp.
Plantarea unui arbore (cum se făcea în trecut) în mijlocul câmpului, servea aceluiași lucru, înafara faptului că îmbogățea solul cu nutrienți și oferea umbră muncitorilor agricoli în timpul prânzului.
De asemenea, plantarea șirurilor de arbori autohtoni (perdele forestiere – n.r.) în perimetrul terenului este benefic păsarilor răpitoare dar și păsărilor insectivore.
Pe acești arbori se pot amplasa scorburi artificiale pentru răpitoare de noapte (cucuvea, huhurezi și ciuș) dar și pentru cele de zi (vânturel și șorecar comun), care astfel și în timpul primaverii/verii, când cresc pui acestora, vor vâna șoarecii zi și noapte, fără a otrăvi solul dar îmbogațindu-l cu fecalele lor bogate în fosfor și alți nutrienți.
Am atașat și câteva fotografii ale celor mai comune cuiburi artificiale, care se pot amplasa pentru păsările răpitoare ale căror dietă preponderentă sunt rozătoarele, respectiv dimensiunile pentru construcția acestora.

Suporti sorecari

Bibliografie:
Îndrumător pentru protecția păsărilor (2000), D. Munteanu et All
Prietenii păsărilor (2013), Orbán Zoltán”

Imaginile folosite sunt pur ilustrative. Unele sunt preluate de pe internet si pot sa nu se identifice cu momentul sau subiectul ori sa nu reflecte exact realitatea articolului.