Biocombustibili sau mâncare? Producție alimentară agricolă sau producerea de biogaz? Care din ele e mai importantă? Pe unde poate omenirea „să scoată cămașa” și să rămână și cu făina în pod, și cu sacii în căruță?
„Efectul de seră” provocat de intensificarea emisiilor de gaze în atmosferă (dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot etc.), determinată de consumul crescând de combustibili fosili, are ca rezultate imediate schimbările climatice pe care le resimţim deja pretutindeni în lume și care sunt însoţite de fenomene meteorologice extreme. Ca atare, puterile și lumii se concentrează acum pe elaborarea de soluţii menite să stopeze haosul climatic prin reducerea emisiilor de gaze în atmosferă.
Diferitele segmente ale sectorului bioenergetic se bazează pe utilizarea biocombustibililor solizi (cărbune, lemn etc.), gazoşi (biogaz, hidrogen, gaz de sinteză) şi biocombustibili lichizi (bioetanol, biodiesel), utilizarea acestora din urmă înregistrând o creştere rapidă în ultimii ani.
La nivel mondial, biodieselul obţinut din uleiuri vegetale şi bioetanolul obţinut din biomasa vegetală reprezintă între 15-85% din producţia de biocombustibili lichizi, o piață eminamente dominată de Statele Unite şi de Brazilia.
Și aici intevine agricultura!
Cele mai utilizate materii prime pentru obţinerea de bioetanol sunt în mometul de față cerealele. În SUA bioetanolul se fabrică din porumb, iar în Brazilia din trestie
de zahăr.
Biodieselul are și el la bază surse oleaginoase. În primul rând uleiul de palmier, urmat de cel de cocos, iar uleiul de rapiţă se situează pe locul trei, în timp ce uleiul obţinut din floarea-soarelui şi soia are o producţie mult mai mică.
La nivel mondial, aceste ultime trei plante: rapiță, floarea-soarelui și soia reprezintă resursa cea mai importantă, avându-se în vedere e extindere serioasă a suprafețelor cultivate.
Brazilia, al doilea producător mondial de biocarburanţi dupa SUA, este prima ţară din lume care a decis să transforme o parte din producţia sa agricolă în combustibili. Adică trestia de zahăr a devenit materie primă pentru industria combustibililor. Principal obiectiv al producţiei de biocarburanţi – reducerea consumului de benzină şi, prin urmare, de petrol. Odată cu reducerea consumului intern urmează firesc, scăderea importurilor şi uşurarea facturii pentru economie a celei mai mari ţări din America Latină. Aşa a ajuns, dintr-o excepţie, Brazilia să fie un exemplu în momentul în care preţurile la petrol au început să urce necontrolat. Decizia a fost intens criticată, creând controverse la nivel global.
Explozia preţurilor la îngrășăminte, la seminţele de floarea-soarelui şi de rapiţă, la boabele de soia și la cereale, dar şi foametea din unele ţări, pe care analiștii o văd extinsă în viitor, este o problemă serioasă care a readus în discuţie subiectul biocarburanţilor.
Tot mai multe voci au început să afirme că terenurile cultivate cu materii prime pentru biocarburanţi privează omenirea de rezerve importante de hrană. În contextul în care foametea face ravagii în ţări africane și nu numai, dar crează probleme grave și în Egipt şi Haiti, iată că biocarburanţii şi-au mai pierdut din susţinători.
Există şi opinii conform cărora criza preţurilor ar fi provocată în mare măsură şi de consumul tot mai mare din partea unor ţări precum China sau India ca urmare a creşterii nivelului de trai din aceste ţări.
În condiţiile date, o soluţie pentru obţineria de biocarburanți ar fi cultivarea porumbului și a soiei modificată genetic (materie primă mai ieftină) şi prelucrarea industrială a acesteia în scopul obţinerii de biocarburanţi.
Bioetanolul ca și biodieselul reprezintă în etapa actuală o sursă importantă pentru carburanţi şi combustibili, dar disponibilitatea materiei prime (mai ales cerealele) constituie una dintre constrângerile majore pentru a dezvolta fabricarea şi utilizarea acestui carburant.
Chinezii, de exemplu, au anunţat deja că renunţă la proiectul de a produce etanol din porumb, în condiţiile în care acest produs reprezintă o sursă alimentară ce ţine de securitatea naţională, așa trebuie să o facă și alte țări.
Astfel agricultura pare că e datoare să se dezvolte pe două obiective majore. În primul rând trebuie să aibă grijă să reducă emisiile de gaze cu efect de seră şi să se consume mai puţină energie fosilă, iar în al doilea rând trebuie să promoveze stocarea carbonului în sol, care poate fi realizată prin acoperirea vegetală a solului şi fixarea carbonului în plante, prin intermediul fotosintezei şi prin capacitatea solului de a funcţiona ca rezervor.
Lumea înrtreagă este obligată să caute soluţii pentru supravieţuire, iar cea mai la îndemână pare să fie Biomasa. Adică resursele vegetale din care, prin tehnologii specifice, se pot obţine Biocombustibil, Biogaz şi mai departe, energie electrică şi termică, potrivit unei analize agrobiznes.md
În aceste condiţii, pentru producerea de biocombustibil va fi necesară creşterea suprafeţelor cultivate cu culturile energetice iar biogazul, importantă resursă
energetică a viitorului, să fie produs din deșeuri.
este parte a
