E plină lumea de povești înfloritoare cu mari cultivatori care s-au îmbogățit în mod miraculos.
Mentalitatea în mediul rural a început să se schimbe, iar acest lucru se poate observă cu ochiul liber. Nu doar că sunt comune unde se circulă numai pe asfalt, iar țăranii stau mai mult pe internet decât pe câmp. Au apărut și culturi noi, pe care cei care lucrează în agricultură le privesc însă cu mult scepticism.
Este vorba, în primul rând despre levănțică, o plantă foarte des întâlnită în țările de pe țărmul Mării Mediterane. Mulți români, atunci când văd astfel de culturi, spun că sunt cu lavandă, numai că acest cuvânt este folosit greșit. Lavanda nu este altceva decât parfumul extras din levănțică.
Romina și Victor Pocriș locuiesc în Capitală, lucrează în PR, dar sunt pasionați și de agricultură. Atât de pasionați încât amândoi s-au înscris și la cursurile Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București. “Am vrut să facem asta pentru a putea accesa fonduri europene. Se acordă puncte în plus dacă ai studii superioare în domeniu. Facultate merge înainte, însă gândurile noastre cu fondurile europene s-au cam risipit deocamdată”, spune Victor.
Romina a copilărit în județul Călărași, în comuna Valea Argovei. Tatăl său este unul dintre agricultorii din localitate. În urmă cu doi ani l-a convins să îi dea voie să-și înființeze o cultură de levănțică. “Toată lumea a fost foarte reticentă și încă mai este. Cea mai mare problemă o reprezintă forța de muncă. Totul se lucrează manual”, spune doamna Pocriș. Este imediat completată de către soț: “Intentionăm să ne extindem și atunci vom fi nevoiți să cumpărăm un utilaj care costă vreo 10-12.000 de euro. L-am găsit în Bulgaria și ne poate ajuta atunci când recoltăm. Mecanismul este unul foarte simplu, cred că putem face și noi unul asemănător”.
Când vine vorba despre sumele vehiculate de către alți cultivatori de levănătică drept profit obținut, Victor Pocriș zâmbește amar. “Nu există așa ceva. Cei mai mulți cultivatori de levănțică fac bani nu din recoltare, ci din vânzarea de butași. Din acest motiv apar pe internet articole în care levănțica este descrisă ca fiind aurul mov. În realitate, profitul este mult mai mic. Eu, de exemplu, după ce am recoltat, am dus floarea la disteliere, unde am obținut 22 de litri de ulei. Asta a fost productia pentru al doilea an. Pentru anul urmator cred ca vom ajunge la 70-80 de litri”, explică unul dintre puținii cultivatori de levănțică din țara noastră.
Soții Pocriș se află în faza la care prospectează piața. “Cert este că ne dorim să extindem suprafața de teren pe care să cultivăm levănțică. Ne dorim să mai punem câteva hectare. Deocamdată vreau să văd calitatea uleiului pe care l-am produs. Am preferat să avem o cultură bio, fără îngrășământ, fără nimic care să ajute cultura. Acum așteptăm rezultatele de laborator, să vedem dacă uleiul nostru este bun pentru industria farmaceutică, pentru cea de cosmetice sau pentru fabricarea detergentilor”, explică Romina.
Victor, soțul său, este mult mai tranșant. “Eu vreau să fac procesul până la capăt, de aceea nu m-a interesat până acum profitul. Îmi doresc să aflu care este valoarea muncii noastre. În Bulgaria, un litru de ulei se vinde cam cu 40 de euro. Acolo prețurile sunt mai jos, însă nu cu mult peste ceea ce se practică la noi în țară. Oricum, nu plătește nimeni așa cum scrie pe internet. Am citit că un litru de ulei este plătit cu 120 de euro. Eu sunt de acord că îmi dau producția și cu 90 de euro pentru fiecare litru, dar nu îmi dă nimeni bani pentru așa ceva”.
Evident, pe piață există și intermediari, însă prețurile pe care aceștia le practică sunt cu mult sub așteptările cultivatorilor. “A venit cineva din Constanța și mi-a oferit 500 de euro pentru fiecare tonă pe care am recoltat-o. Mi s-a părut foarte puțin. În plus, pe mine nu mă interesează acum să câștig bani, ci să văd care este potențialul afacerii”, concluzionează Victor Pocriș.
este parte a
