Aproximativ 80% din bulionul pe care il gasim pe piata este facut din concentrat de rosii importat din China.
Produsul este plin de chimicale si sare iodata, care este interzisa, printr-o normativa europeana. Sunt, insa, putini romani care stiu ceea ce cumpara. Campania Nationala de Informare si Educare ”Sa invatam sa intelegem eticheta!”isi doreste sa promoveze un stil de viata sanatos si sa atraga atentia atat consumatorilor, cat si autoritatilor cu privire la procesul de denaturare legala sau ilegala a multor produse traditionale.
In China, rosiile nu se cultiva pe pamant, ci pe strat mineral, practic planta respectiva sta intr-un compost in care se afla ingrasaminte si substante chimice. In felul acesta se explica si recolta mare, In anumite regiuni din China, se obtin 500 de tone la hectar, fata de Romania unde pe un hectar de teren, cultivat cu rosii, se obtin 50 de tone.
Concentratul este diluat cu apa si imbogatit, de cele mai multe ori cu sare iodata. Asa apare mare parte din bulionul pe care il gasim in magazine. Ajungem sa consumam un colorant nesanatos. Specialistii au mai afirmat ca desi aceasta pasta este nesanatoasa, mai este supusa inca o data unui tratament termic. Un ordin al Ministerului Agriculturii stabileste clar din ce trebuie facut bulionul.
O echipa de experti ai Asociaiei Pro Consumatori coordonata de conferentiar doctor Costel Stanciu a realizat un studiu pe 71 DE sortimente de tomate in conserva comercializate in cadrul marilor structuri comerciale de tip hipermarket. Acestia au testat atat bulionul cat si pasta de tomate, rosiile pasate,, dar si tomatele decojite sau taiate cuburi.
Rezultatul studiului ar trebui sa puna pe ganduri autoritatile din Romania. 78% din produsele analizate trebuiesc retrase de la comercializare. Aceasta sunt realizate din concentrat de tomate care are, insa, provenienţă necunoscută si care a fost diluat cu apa pana la obtinerea tipului de bulion sau pasta de tomate dorite a fi comercializate.
Conform prevederilor legale in vigoare, la fabricarea produselor care se presupune ca au originea din rosii, nu este permisa adaugarea de coloranti, substante conservante sau substante de ingrosare, cum este amidonul. Totodata, este interzisa inscrierea pe eticheta a mentiunii “ NATURAL”. Adaosul de zare sau zahar, dupa caz, va fi inscris sub forma procentuala, in mod vizibil, in acelasi camp vizual cu denumirea sub care se vinde produsul.
Legislatiile tarilor europene sunt aliniate la reglementarile privind productia, comercializarea si folosirea produselor din tomate, dar in produsele realizate industrial se reflecta si prioritatile afaceristilor din domeniu si restrictiile cu care acestia se confrunta. Cea mai mare parte a acestor produse sunt obtinute din tomate crescute in ferme horticole care aplica tehnologii mecanice, chimice si biologice menite sa asigure profituri maxime. Tehnologiile de prelucrare a materiei prime sunt alese dupa acelasi principiu, profit maxim, deci productivitate si randament maxime, dar pierderi tehnologice si cheltuieli minime. Chiar daca intre reglementari s-au consacrat treptat rigori menite sa asigure sanatatea consumatorilor, acestea nu sunt stabilite la nivelul conditiei de maxima securitate ci, mai degraba, in apropierea nivelului de nesiguranta. Cercetate pe aspecte particulare, aceste reglementari se dovedesc deseori doar recomandari dezirabile.
Conform Asociatiei Pro Consumati, specialistii, stiu ca produsele din tomate realizate industrial sufera multe modificari, in timpul fabricarii si, mai ales, in timpul celorlalte faze care urmeaza pana la consum, dar considera ei, avantajele oferite de aceste produse pentru consumatori sunt cu mult mai mari si acest fapt este ilustrat de cererea foarte mare pentru aceste produse in alimentatia publica.
In ceea ce priveste produsele din tomate, in randul consumatorilor au aparut motive de ingrijorare. O prima grija este legata de materiile prime si tehnologiile folosite pentru fabricarea produselor. Este un fapt real ca pentru fabricanti sunt avantajoase soiurile de tomate care, in timpul tehnologizarii, nu sufera pierderi majore in privinta caracteristicilor care asigura vanzarea produselor precum culoarea, gustul, textura. Cand vine vorba de glucid si vitamine chiar se recunoaste ca prin fierberea ce are lor pentru sterilizare se pierd multe dintre aceste vitamine.
Multi dintre consumatori nu cunosc realitatea dintr-o fabrica de conserve. Acolo materia prima este descarcata in buncare mari si ramane in apa multe ore pana intra in lucru, perioadă in care se instaleaza procese degradative precum fermentarea, mucegairea si putrezire. Mai mult, pastrarea indelungata in apa determina „spalarea“ unei parti importante din componentele valoroase solubile, pentru prelucrare ramanand o materie prima saracita si cu multe probleme.
Pentru ca produsele ar fi prea fluide si nu se vand, se adauga deseori substante de ingrosare precum amidon, xantan si alte gume. Necunoscand conditiile de pastrare in lunile si anii viitori pana la vanzare si pentru ca licopenul si betacarotenul sunt sensibili la lumina, pentru a nu risca o decolorare a pastei, se adauga aditivul E330, cunoscut drept acid citric.Acesta este un compus organic, cristalin, fara culoare, care apartine clasei de acizi carboxidici si este folosit ca acidifiant. E330 poate provoca dureri abdominale si poate ataca smaltul dinților. Nu trebuiesc consumate alimente ce contin acid citric de catre cei care au afectiuni cardiovasculare sau renale si afectiuni ale aparatului digestiv.
