În România, o afacere care se dovedeşte profitabilă, a fost foarte puţin dezvoltată: cea a fermelor de animale de blană!
Asta nu a însemnat că olandezii, mari crescători de animale de blană, nu au “mirosit” această oportunitate, începând deja să îşi mute afacerile de acest gen în România, pentru a nu fi în permanență sub ochii atenți ai apărătorilor drepturilor animalelor!
Piață mare, concurență mică
O bună dovadă că această afacere ar putea lua un avânt promiţător în ţara noastră este şi faptul că, în momentul de faţă, concurenţa este mică. La nivelul întregii ţări, există doar 10 ferme de animale de blană autorizate de Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară (ANSVSA), potrivit ultimelor date făcute publice, la sfârşitul anului 2013. În aceste ferme, situate în 8 judeţe, erau înregistrate 16.141 de animale, după cum urmează: şinşile (5.417), vulpi albastre (10.049), nurci (140), dihori (364), vulpi argintii (88) şi vulpi polare (83).
După înăsprirea legislaţiei europene în privinţa exploatării nurcilor şi tendinţa de a se interzice, până în 2024, existenţa acestor ferme, europenii şi-au îndreptat ochii spre România, pentru o dezvoltare pe termen a acestor afaceri cu …blănuri de lux. Reamintim că, la nivel mondial, Olanda deţinea 9% din producţia mondială anuală de blană de nurcă, în timp ce Danemarca şi China deţin supremaţia şi concetrează, împreună, peste jumătate din efectivul de nurci crescute în ferme.
La nivel mondial, afacerile cu blanuri au fost apreciate la 14 miliarde de dolari în 2013, iar tendinţa este de creştere fulminantă, mai ales după depăşirea crizei economice din 2009.
Nivelul investiției
Investiţia într-o astfel de fermă se recuperează destul de repede, în funcţie de numărul de nurci existent. Socoteala este clară: o haină din blană de nurcă costă chiar şi 15.000 euro, iar pentru confecţionarea acestora se folosesc aprox. 60 de animale! Deci, preţul unei nurci cu blană de calitate, fără defecte, ajunge si la 250 euro bucata.
Nurca este un animal sălbatic aparţinând familiei Mustelidae, care este crescut în captivitate, în special pentru producţia de blănuri. Primii pui de nurcă născuţi în captivitate au fost obţinuţi în 1936, în Statele Unite. În libertate, se întâlnesc două subspecii de nurcă: – nurca americană (Mustela vison) sau vizonul; – nurca europeană (Mustela lutreola). În captivitate se creşte, în special, nurca americană. Extinderea creşterii nurcilor se datorează adaptabilităţii animalelor la condiţiile de mediu oferite de crescător şi calităţilor deosebite ale blănurilor.
27 de varietăţi de culoare!
Blana nurcilor este deasă, lucioasă, uşor aspră. În urma creşterii în captivitate, din nurca sălbatică, aceea care are culoarea maro închis, au apărut în mod spontan mai multe mutaţii care s-au stabilizat ca varietăţi de culoare. În prezent, se cunosc 27 varietăţi, dintre care 19 sunt determinate de gene recesive şi 8 de gene dominante. Astăzi, se întâlneşte o gamă largă de culori, ca: negru, maro, gri, albastru, violet, alb. Blana este mai închisă în partea dorsală a corpului, mai ales pe ceafă şi către membrele din spate. Faţa ventrală a corpului are o nuanţă mai deschisa, sur-cafenie. Pe gât, caracteristic, se poate sesiza o pată mică, galbenă sau albicioasă. Lungimea corpului variază între 28-45 cm, iar cea a cozii este de 11-18 cm. Masa corporală este de 1-5 kg la mascul şi de 0,5-1 kg la femelă.
Nurcile sunt mamifere carnivore semiacvatice. Nurcile sunt animale extrem de sensibile la stres, femelele putând avorta spontan, în aceste circumstanţe. Nurca duce o viaţă monogamă, săpandu-si galerii pe malul apelor. Înoată şi se scufundă bine. Este un vânător crunt, chiar dacă agresorul este mai puternic.
Nurcile crescute în captivitate, în crescătorii, trebuie să beneficieze de anumite condiţii de viaţă. Toată crescătoria trebuie să fie betonată şi prevăzută cu un sistem de canalizare. Cuştile individuale montate pe un cadru metalic, fiecare la un metru înălţime de la platforma de beton sunt acoperite cu o copertină. Cuştile prezintă o dimensiune standard (Lxlxh = 100x36x31 cm). La unul dintre capetele cuştii se amenajează un cuib ce comunică cu padocul, printr-un orificiu circular. Cuştile sunt formate din plasă de sarmă. În partea opusă cuibului este prezentă o adăpătoare din aluminiu, pentru consum. Întreaga crescătorie este împrejmuită de un gard din plasă, cu o înălţime de 2 metri, 30 de centimetri intrând în beton. (Integral pe fabricadecarne.ro)
