Potrivit domnului Alexandru Stănescu (Preşedinte al Comisiei pentru agricultură, sivicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor), securitatea alimentară a României este afectată din cauza creșterii importurilor și a scăderii nivelului de consum din producția autohtonă.
Domnul Președinte declară într-un interviu în exclusivitate pentru Financialintelligence, faptul că programele votate în Parlament, au condus la diferite strategii în vedere dezvoltării durabile bazate pe asociativitate și cooperare pe filiera pe produs.
Întrebat cum își explică faptul că în anul 2018 România a înregistrat producții record la cereale, dar comerțul cu produsele agro-alimentare au fost în scădere, acesta a subliniat faptul că unul din principalii factori a fost reprezentat de către lipsa “zootehnizării agriculturii”. De asemenea, domnul Stănescu a menționat că remedierea problemelor se poate realiza prin implementarea unor măsuri pentru dezvoltarea zootehniei, precum:
- Măsuri economice;
- Măsuri fiscale;
- Măsuri de cooperare și dezvoltare a unor parteneriate de tip public-privat.
Totodată, acesta a fost de părere că în momentul de față una dintre probleme care vizează agricultura românească este transformarea parcelelor de dimensiuni reduse de subzistență, în ferme atractive din perspectivă economică.
„Consider că una din problemele cu care se confruntă agricultura românească o constituie transformarea milioanelor de parcele mici, de subzistență, în ferme atractive din punct de vedere economic prin comasare, de aceea o lege a comasării va fi binevenită. Însă pentru a realiza comasarea trebuie să urgentăm cadastrarea, care deja dă semne de viață, pentru ca în final să fie pusă în mișcare circulația juridică a terenurilor. Astfel, vom ajunge la Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan.
Un alt segment de mare însemnătate economică și socială îl constituie zootehnia. Evoluția oscilantă a acestuia a condus la scăderea drastică a efectivelor de animale și a randamentului obținut. De aceea, prin strategiile de dezvoltare pentru fiecare specie de animale în parte s-au stabilit cu precizie programele guvernamentale de susținere de către stat a acestui domeniu. Prin aceste legi se reglementează punerea zootehniei pe baze reale, științifice, într-un cuvânt „zootehnizarea agriculturii” pentru a folosi producția agricolă din România în creșterea animalelor și nu în exportul acestora.
Un ultim sector pe care îl consider sensibil este sectorul piscicol, cu toate că țara noastră dispune de un potențial puternic în Europa: 400.000 ha lacuri naturale, 84.500 ha crescătorii piscicole, 15.000 ha pepiniere, 66.000 km de râuri și 25.000 km2 zona exclusivă a Mării Negre. Sunt de părere că, prin programele guvernamentale, putem repede deveni exportatori, nu importatori”, a menționat domnul Stănescu
De asemenea, în contextul în care în momentul de față în România prețul la cereale este stabilit aleatoriu, domnul Președinte susține faptul că înființarea unei burse a cerealelor trebuie să devină o prioritate pentru țara noastră.
“Consider că înfiinţarea bursei de cereale reprezintă o urgenţă a României pentru a elimina „haosul” pieţei de cereale şi înlăturarea „samsarilor”. În acest moment, după 29 de ani, preţul la cereale se stabileşte aleatoriu şi speculativ şi de obicei fermierul pierde, fiind forţat de reluarea producţiei să vândă produsul muncii la o valoare mult mai mică decât cea reală.
Sunt de părere că este nevoie de o bursă a cerealelor în România, pentru că aşa se vor şti cotaţiile exacte ale preţului grâului, porumbului şi florii soarelui. Atunci vom şti exact care este stocul la noi, cât s-a vândut şi cât a rămas, pentru a fixa un preţ corect în orice moment în funcţie de calitate.
Singura care fixează preţul adevărat al zilei este bursa de cereale. Dar revin, ca să poţi să organizezi o piaţă trebuie să uneşti agricultorii, sa-i determini să se asocieze, pentru a deveni mai puternici, astfel încât producătorii agricoli să aibă o iniţiativa de a înfiinţa bursa de cereale. Neexistând o bursă de cereale, nu avem nici o piaţă de cereale şi trebuie sa fim conştienţi că numai printr-o bursă de cereale se poate stabili preţul real prin cerere şi ofertă”.
Sursa: Realitatea.net
