Grâul, o armă de război! Ce spun experții internaționali

În contextul invaziei Rusiei în Ucraina, grâul a devenit în doar câteva luni, o armă diplomatică. În lume, peste 200 de milioane de oameni suferă de foamete, potrivit ONU care se teme de noi „uragane ale foametei” sub efectul creșterii vertiginoase a prețurilor la alimente. Prețul grâului era deja mare înainte de război. A crescut pe toate piețele din toamna anului 2021 și a rămas, apoi, la un nivel ridicat din cauza redresării economice post-Covid.

Astăzi, doar aproximativ zece țări produc suficient grâu pentru a-l putea exporta. China importă cantități pentru a hrăni 1,4 miliarde de locuitori, marii exportatori regăsindu-se în Rusia, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia și Ucraina.

„Acest conflict a afectat securitatea alimentară a ucrainenilor și poate afecta 750 de milioane de oameni, adică numărul de locuitori din cele 27 de țări din care peste 50% din importurile de grâu provin de la Marea Neagră”, scrie pe Twitter, Sébastien ABIS, cercetător asociat la Institutul de Relații Internaționale și Strategice (IRIS) din Paris.

Prețurile cerealelor erau deja foarte mari înainte de război. Mai mulți factori explică această curbă ascendentă: creșterea costurilor cu energia, traiectoria hidrocarburilor, îngrășămintele cu azot (al căror preț s-a triplat într-un an), transportul (aglomerația porturilor), lipsa forței de muncă și vremea.

În vremuri de război, marile țări producătoare țin soarta altora în mâinile lor

În urma invaziei rusești, pe 24 februarie 2022, prețul grâului a doborât recorduri: a urcat la peste 400 de euro pe tonă în luna mai, pe piața europeană, dublu ca vara trecută. Această creștere este nesustenabilă pentru cei mai săraci, în special pentru cele treizeci de țări care depind în proporție de cel puțin 30% de Ucraina și Rusia pentru importurile lor, subliniază FAO.

Se preconizează că recoltele vor scădea cu 40% la grâu și cu 30% la porumb, potrivit estimărilor principalei asociații a producătorilor și exportatorilor din Ucraina.

„În vremuri de război, marile țări producătoare țin literalmente soarta altora în mâinile lor”, afirmă specialistul în politici agricole și alimentare, Bruno Parmentier, pentru că „niciun guvern nu își poate permite să-și înfometeze poporul”. Dar foametea „nu este niciodată legată de producția de alimente, ci întotdeauna cauzată de a avea sau nu acces la alimente”, a afirmat Arif Husain, economist șef al Programului Alimentar Mondial (PAM).

Așa cum știm, în iunie, au început negocierile, la cererea ONU și sub egida Turciei, pentru a înființa „coridoare maritime sigure” care să permită exportul stocurilor ucrainene. Moscova, însă, a cerut ridicarea (cel puțin parțială) a sancțiunilor occidentale, acuzată că a agravat criza alimentară. O solicitare descrisă drept „șantaj” de către șeful diplomației americane, Antony Blinken.

Soluția ar fi putut fi, pentru țările care aveau rezerve, repunerea cerealelor pe piață. Dar majoritatea acțiunilor se află în China, care nu le revinde, iar India, care se angajează să vândă mai mult din solidaritate cu țările cele mai dependente, a dat brusc înapoi: lovită de un val de căldură devastator, a impus un embargo temporar asupra exporturilor.

Rusia, a cărei recoltă de grâu promite să fie extraordinară în acest an, „continuă să vândă către anumite țări, în special din Orientul Mijlociu, care în schimb nu vor vota împotriva ei la ONU și de asemenea, folosește gazul și îngrășămintele, ca pârghii diplomatice puternice”, notează un observator al pieței.

Care sunt soluțiile?

Experții spun că, pe termen scurt, soluția va veni de la noile recolte, care promit să fie „destul de bune” în America, Europa și Australia. Recolta de grâu din 2022 este estimată la 775 de milioane de tone, potrivit Departamentului Agriculturii al SUA. Prețurile, care crescuseră foarte mult din cauze geopolitice, au scăzut în ultimele săptămâni din mai multe motive: începutul recoltei și teama de o recesiune economică.

Pe termen mediu, „trebuie să ne asigurăm că avem mai multe produse alimentare, procesate local”, argumentează Elisabeth Claverie de Saint-Martin, patrona CIRAD, organizație franceză de cercetare agricolă și cooperare internațională pentru dezvoltare.

Imaginile folosite sunt pur ilustrative. Unele sunt preluate de pe internet si pot sa nu se identifice cu momentul sau subiectul ori sa nu reflecte exact realitatea articolului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai citite articole