29 septembrie 2021 - 05:45

“Furnalele” din zootehnie NU se închid niciodată

Daniel Buda, europarlamentar si membru in AGRI( comisia de Agricultura si Dezvoltare Rurala din PE), a simtit nevoia ca, acum de Craciun, sa transmita cateva mesaje. Demnitarul, un zootehnist convins, isi indreapta gandurile spre cei din citam : “industria grea a agriculturii, deoarece, la fel ca furnalele, niciodată nu poți să închizi poarta și să te întorci peste câteva zile”. Mai jos aveti textul postat pe pagina socială a lui Daniel Buda.

Crăciunul în fermă...
Perioada sărbătorilor de iarnă este una dintre cele mai dificile pentru fermierii din sectorul zootehnic. De altfel, nu degeaba zootehnia se numește “industria grea a agriculturii” deoarece, la fel ca “furnalele”, niciodată nu poți să închizi poarta și să te întorci peste câteva zile.

Niciodată nu ai Crăciun sau Paști iar, nu de puține ori, ziua are 25 de ore mai ales în perioada fătărilor.

De sărbători, pe bună dreptate toți își doresc “să aibă sărbători“ fără să se înțeleagă că vaca, oaia sau porcul mănâncă la fel ca în fiecare zi. Nu de puține ori am auzit “domnu' deputat, oricât le dau, asta este, de sărbători trebuie să fiu în fermă. Două, trei zile de furajare “cum nu trebuie” îmi duce producția de lapte sau sporul de greutate în spate iar asta înseamnă bani pierduți. Așa că, prefer să stau eu în fermă”. De aici
și dificultățile de dezvoltare a sectorului și de atragere a tinerilor “în producție“.

Unde mai pui că începerea unei afaceri în zootehnie înseamnă, așa cum îmi relata un fermier căruia de 30 de ani nu i-au căzut cizmele din picioare, ”să te mai însori o dată” dar, de data asta, cu ferma. Cu riscul evident de a-ți spune “pa” soția sau iubita, mai puțin dispusă să îți suporte mirosurile pestilențiale care nu sunt de la Channel sau Armani, ori întârzierile generate “de fătările distocice“. Că doar vaca nu își alege să fete întotdeauna între orele 8 și 16. Iată de ce, niciodată să nu spună nimeni că fermierii primesc prea mulți bani.

Oricâți ar fi acești bani, ei sunt prea puțini comparativ cu orice sector de foc din economie sau chiar din sistemul sanitar. Fie doar dacă ne gândim la condițiile în care mulți fermieri își desfășoară activitatea. În bălegar, în mocirlă, în mizeria uneori și umană generată de funcționarii mult prea obosiți să se aplece la nevoile celui care stă în fața lui cu dosarul în mână dar cu buzele crăpate de vânt, fața brăzdată de soare sau mâinile pline de bătături de la truda zilnică. Uneori, îți vine să îi dai dreptate profesorului de drept civil din facultate care spunea: „măi copii, viata asta e de multe ori ca o scară de găini, <<scurtă și plină de…>>; sau depinde cum ți-o faci”;.

Indiferent însă de orice, un lucru este clar. Hrana cea de toate zilele reprezintă ceva fără de care nu putem supraviețui.

Tocmai de aceea, în aceste zile de sărbătoare, atunci când ne așezăm în jurul meselor  îmbelșugate putem, fără să greșim, să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru sănătate și bucate. Iar atunci când rostim “… pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi“ să ne gândim cu empatie și cu aceeași pioșenie cu care primim cuminecătura, duminica la împărtășanie, la cei care trudesc pentru bucata de pâine sau de carne pe care o avem în farfurie. Viața-i frumoasă, nu-i așa?! Să aveți sărbători liniștite și fericite!”