Floarea-soarelui: turcii și bulgarii se bat pe marfa românească

Piața de floarea-soarelui se anunță una intens disputată în noul sezon, iar fermierii români ar putea beneficia de concurența dintre procesatorii interni, cumpărătorii din Turcia și cei din Bulgaria. Semințele românești sunt căutate nu doar pentru producția de ulei, ci și pentru valoarea pe care o aduc în procesare, prin șrot și celelalte produse rezultate din valorificarea materiei prime.

Invitat în emisiunea „Agricultura la Raport”, realizată de Ovidiu Ghinea la AGRO TV, expertul în piețele de mărfuri agricole Cezar Gheorghe a arătat că procesatorii români vor fi nevoiți să fie mai activi în piață pentru a păstra o parte cât mai mare din producție în țară.

„Procesatorul român trebuie să fie agresiv în prețuri în zilele astea”, a afirmat Cezar Gheorghe, care a explicat că unitățile de procesare au nevoie de semințe pentru a-și asigura activitatea și pentru a valorifica integral materia primă.

Concurența nu vine însă doar din piața internă. Potrivit analizei sale, Turcia va rămâne un cumpărător important pentru semințele de floarea-soarelui din România, chiar și în condițiile în care are acces la ulei din Rusia și Ucraina. Interesul pentru semințe este explicat prin avantajele procesării locale, care permite obținerea de ulei, șrot și alte produse cu valoare adăugată.

„Turcii o să vină iarăși la cumpărături. Chiar dacă o să aibă ulei rusesc și ucrainean cât cuprinde, o să vină. Eu vreau semințe românești. De ce? Pentru că după semințe, îmi rămâne șrot, îmi rămân cojile, fac de toate”, a spus expertul.

Și Bulgaria poate deveni un concurent puternic pentru marfa românească. Cezar Gheorghe estimează că procesatorii bulgari au nevoie de materie primă, în condițiile în care capacitatea lor de procesare este mai mare decât producția internă de semințe. Presiunea la cumpărare ar putea fi resimțită mai ales în regiunile apropiate de graniță, însă interes pentru floarea-soarelui românească poate exista și în alte zone, inclusiv prin Portul Constanța.

În acest context, Cezar Gheorghe recomandă o abordare prudentă, prin vânzarea unei părți din producție atunci când nivelul de preț este considerat satisfăcător, fără blocarea întregii recolte în așteptarea unei creșteri viitoare.