Puși la încercări tot mai grele ba de o serie de dezastre naturale, ba de condiționalități uneori exagerate venite prin tot felul de politici, nemulțumirile fermierilor români mocnesc de multă vreme la adresa autorităților, fie ele de la București sau de la Bruxelles, iar îndemnurile la răscoală sunt tot mai dese.
Și iată că după ce seceta i-a pus din nou la pământ, încă un an, pe mulți dintre ei, nenorocirea care i-a lovit de curând pe crescătorii de ovine vine să umple și mai mult paharul cu amar al fermierilor.
„Dragi români (fermieri – am zis români pentru că avem mare nevoie de sprijinul dv.), în ultimii ani s-a pornit distrugerea producătorilor de hrană, cel mai mult din România. Globaliștii și multinaționalele conduc România, cu acordul politicienilor. După ani de secetă cruntă, cu 3 milioane de ha distruse, din 9 milioane, prețuri tot de batjocură, un singur sector mai funcționa: sectorul ovin și caprin. De luna trecută, s-a început și distrugerea lui. Dragi români, dacă mai doriți să hrăniți copiii și nepoții cu mâncare sănătoasă, dacă mai vă iubiți țara, haideți – Doamne, iartă-mă – să dăm dovadă de patriotism, să ne salvam singuri Grădina Maicii Domnului, să lăsăm indiferența, nepăsarea și lașitatea”, scrie pe pagina de Facebook fermierul Ștefan Muscă, o voce binecunoscută pentru atitudinea sa tăioasă la adresa celor aflați de-a lungul timpului la cârma agriculturii românești.
„Aveți perfectă dreptate, dar sunteți vinovați (pentru) când ați renunțat la protestul fermierilor, transportatorilor care lua amploare și putea fi dat jos Guvernul și pornit pe alt drum; dar ați acceptat condițiile mincinoase ale guvernului ticălos, care are alte planuri cu economia țării, cele impuse de UE”, răspunde un alt fermier pornit împotriva autorităților.
„În următoarele luni va veni ordonanță de la UE ca să ardem stupii de albine pentru că nu stiu ce boala zic ei că poartă. Odată cu distrugerea albinelor, chiar că vom duce foamea!”, avertizează un alt fermier.
„De ce asociațiile nu iau atitudine?”, mai întreabă unul dintre urmăritorii lui Ștefan Muscă, iar răpunsul unui alt român nemulțumit nu se lasă așteptat: „Nu cred că mai salvați nimic, că nu sunteți uniți în primul rând voi, cei ce lucrați pământul și creșteți animale!”.
„TREBUIE FĂCUT CEVA – RĂSCOALĂ!”, vine și o altă replică la apelul lansat de Ștefan Muscă.
Ne mirăm de un astfel de îndemn la răscoală? După ani și ani de zile în care măsurile guvernanților împotriva secetei s-au limitat la niște despăgubiri, mai mult sau mai puțin suficiente pentru pierderile suferite de fermieri, însă investițiile în sistemul de irigații s-au lăsat în continuare așteptate? După ce le-au fost impuse tot felul de condiționalități în numele „Pactului Verde”, fără însă a li se oferi alternative viabile prin care fermierii să poată nu numai să își mențină afacerile, dar să poată asigura în continuare hrana cea de toate zilele a milioane și milioane de oameni?
Ne place, uneori, să-i arătăm cu degetul acei fermieri care acuză tot felul de conspirații ba legate de seceta provovată cu rachetele antigrindină, ba de decimarea voită a efectivelor de animale, cu gripa aviară, cu pesta porcină sau, mai nou, cu pesta micilor rumegătoare.
Vă aduceți aminte de perioada pandemiei de COVID-19, când toate vocile oficiale se auzeau într-un singur sens? Iată că acum autorități de pretutindeni reconosc la unison că s-au făcut și multe greșeli, iar vaccinul nu a fost atât de sigur și eficient pe cât se pretindea.
Vă mai amintiți cât de intransigenți erau cei de la Comisia Europeană când venea vorba de măsurile impuse la nivelul Uniunii Europene în privința „Green Deal”? Uite că războiul din Ucraina și revolta fermierilor europeni i-au făcut pe oficialii de la Bruxelles să accepte că s-au cam lăsat duși de val și că nu pot impune politici agricole după ureche, fără să se consulte cu specialiștii și cu cei care trudesc în agricultură. „A sosit momentul să ajungem la un nou consens privind alimentația și agricultura”, spunea, la începutul acestui an, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Iar exemplele ar putea continua.
Chiar și atunci când îi acuzăm pe fermieri de ignoranță, ar trebui să ne uităm mai întâi în ograda autorităților, acolo unde pur și simplu lipsa de comunicare se fac vinovate apariția atâtor suspiciuni și a neîncrederii. Iar dacă mai adăugăm și indolența și lipsa de empatie de care, de-a lungul guvernărilor, autoritățile au dat dovadă în repetate rânduri, să nu ne mirăm că fermierii sunt, din nou, pe picior de răscoală…
