19 aprilie 2021 - 03:37

Este corect ca fermele mici să primească gratuit utilaje agricole mari și performante?

Unii deținători de exploatații de nivel mediu de la noi din țară cred că nu este nici echitabil, dar mai ales nici fezabil economic, ca fermele de subzistență și semi-subzistență să aibă parte de finanțări europene nerambursabile în proporție de 90% sau chiar mai mult, la achiziția de utilaje agricole de puteri și dimensiuni mari.

Nina Gheorghiță, asociat în cadrul unei ferme de familie de peste 500 de hectare, recunoaște că nici măcar exploatația de care se ocupă, nu-și permite să întrețină un parc complet de utilaje performanțe.

„Suntem fermă de familie cu 520 de hectare. Nu intrăm sub lupa… (n.r. – autorităților, ca ferme mici). Am citit un material mai zilele trecute, în care Comunitatea (n.r. – Uniunea Europeană) mă încadrează, adică ei văd până în 500 de hectare, totuși, ferma mijlocie. Mi-a plăcut poziția respectivă pentru că, totuși, nu este chiar așa, cum foarte mulți fermieri, așa-ziși fermieri de familie, își imaginează că o fermă, dacă ai 10-20 de hectare, Comunitatea Europeană (…) să ți se dea gratuit inclusiv combina, ca să poți tu să-ți practici meseria.

„Eu înțeleg că ferma de familie, aia pe care încă n-a definit-o nimeni de maniera ce suprafață să aibă, câte SO-uri, acum, dacă ne ducem până la 250.000 de SO-uri, așa cum era socotită în vechiul PNDR ca fermă de familie, o fermă vegetală nu-și poate susține întreținerea unui parc complet de utilaje”, a declarat telefonic pentru ediția online a Agro TV, Nina Gheorghiță.

Și fermiera și exemplifică. Au fost cazuri de mici agricultori care au reușit imposibilul, și anume să achiziționeze combine de peste 350.000 de euro bucata cu care, din păcate, nici măcar prestări servicii nu au putut face în primii cinci ani.

„O fermă care are 150 de hectare de cultură mare, cu un parc gratuit dat de la stat, deși n-ar fi corect, dar au fost mulți care au luat nerambursabile în proporție de 90% și au achiziționat combine care costă 350.000 de euro și cu care lucrează pe an trei zile, că în trei zile a recoltat 100 de hectare, în primii cinci ani, cât ruginește bine combina, nu pot face prestări servicii cu ea.

„După cinci ani pot face prestări servicii. La o astfel de combină, o revizie obișnuită te va costa, din experiența mea, peste 20.000 – 25.000 lei, doar să-i faci schimburile de filtre și ulei. Nu vă puteți imagina cât este de costisitor un parc de utilaje”, a adăugat fermiera.

Ea consideră că soluția cea mai eficientă este aceea a închirierii de utilaje pentru nevoile imediate, nu de a bloca bani în utilaje performante, dar neexploatate la capacitatea lor corectă.

Și Gheorghiță dă un exemplu concret din ferma sa.

„Până anul trecut, noi am avut 600 de hectare, dar am pierdut vreo 80 de hectare pentru că n-am mai putut prelungi contractele (n.r. – de arendă), așa cum voiau proprietarii, după ce acestea expiraseră. Eu nu mi-am putut permite, în 2011, să cumpăr o combină cu care să recoltez 35 ha pe zi. Am decis să iau una mai mică, cu care recoltez 15-20 ha, urmând ca, în vară, când aveam cel mai mare grad de încărcare pe combină, să mai închiriez pentru 8 – 10 – 100 ha, că era mult mai ieftin.

„Așa trebuie să gândim. Cât lucrează utilajul acela? Îmi iau o combină cu care lucrez 35 de hectare de grâu pe zi. Dacă eu am 20 ha, lucrez jumătate de zi? (…) Îmi cumpăr camion că mă mut cu mobila dintr-un apartament cu două camere, într-unul cu patru, de două ori în viață? Închiriez!

„Pentru fiecare bănuț pe care îl vom băga în agricultură, nerambursabil, trebuie să ne gândim că dacă bag un euro, cât scot după un ciclu de producție? Că dacă scot 0,7, pentru că 0,3 a ruginit anul acesta, și mai facem asta o dată la patru-cinci ani, să-i dau parcul de utilaje gratuit? Dar ăla nu produce!”, a conchis Nina Gheorghiță.

Realitatea o spune și Comisia Europeană

Zilele trecut a fost publicat oficial documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene (CE) care cuprinde recomandările Executivului de la Bruxelles pentru planul strategic PAC al României și care însoțește comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor.

În acel document scrie, negru pe alb, că majoritatea fermelor românești sunt ferme familiale, în care marea majoritate a forței de muncă regulate este alcătuită din membri ai familiei (99,3 %). În plus, majoritatea fermelor din România sunt foarte mici, având o producție standard (SO) mai mică de 8.000 euro (94,6 %).

„Aceste exploatații sunt, de obicei, ferme de subzistență și de semi-subzistență”, scriu experții europeni.

Pe de altă parte, aceștia mai precizează că, deși gestionează 30% din suprafața agricolă, aceste tipuri de exploatații sunt slab echipate din punct de vedere tehnic și nu sunt orientate către piață.

Restul de 70% din suprafața agricolă este gestionat de ferme de dimensiuni medii și mari, care au un potențial competitiv clar. Cu toate acestea, ele reprezintă doar 7% din exploatațiile agricole.

Structura fermelor continuă să fie polarizată, cu un număr foarte mare de exploatații individuale mici (multe dintre acestea fiind exploatații de subzistență) și mii de întreprinderi mari, care și-au sporit performanțele tehnice în ultimii ani.

O mare parte a veniturilor a fost înregistrată de fermele mari specializate în cereale, oleaginoase și proteaginoase (COP), în cazul cărora productivitatea muncii a crescut datorită dotării cu utilaje moderne (a căror achiziție fost sprijinită prin fonduri de dezvoltare rurală).

O mecanizare învechită

Agricultura României are un nivel insuficient de dotare cu utilaje/echipamente, uzate fizic/moral cu impact negativ în productivitate, scriu experții români în Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020, modificat la data de 28 ianuarie 2021 și aprobat de Comisia Europeană.

Aceștia le-au explicat europenilor că, mulți fermieri români, inclusiv cei din zona montană, au sistemele de producție bazate pe o mecanizare învechită, de calitate slabă și clădiri/facilități de depozitare inadecvate.

„Activele corporale nu sunt adaptate condițiilor de producție, mai ales în perioadele de vârf”, se mai scrie în noua formă a PNDR 2014-2020, aprobată de CE.

De asemenea, în document se mai precizează că, multe ferme au dificultăți în adoptarea de noi tehnologii din cauza mijloacelor financiare proprii insuficiente și accesului redus la finanțare.

„Fermele mici și mijlocii au nevoie de sprijin pentru a valorifica potențialul și a deveni competitive. Au nevoie de investiții în modernizare și construcții de facilități, echipamente, mașini, spaţii post-recoltare şi condiţionare, sisteme de sortare, calibrare, mijloace de producție, etc.

„Fermierii cu parcele agricole fragmentate au nevoie de sprijin pentru a-și comasa parcelele pentru a ajuta la îmbunătățirea eficienței și randamentului exploatațiilor agricole, atât din punct de vedere al productivității cât și al protecției mediului. Comasarea va permite un acces mai bun și o mai bună eficiență a utilajelor, îmbunătățirea opțiunilor de producție ale exploatației și managementului, va contribui la o piață funciară operațională și va îmbunătăți viabilitatea generală a exploatațiilor”, se mai arată în documentul aprobat de Executivul European.

Fermele peste 50 ha gestionează 52% din SAU

Potrivit aceluiași document care vizează modificarea PNDR 2014-2020, dimensiunile fizice şi economice ale exploataţiilor agricole din România înregistrează diferenţe semnificative faţă de mediile UE.

De altfel, în urmă cu două decenii, pe teritoriul României se aflau 32,1% (3.859.040) din totalul exploataţiilor agricole din UE27 (cu 10,0% mai puţine faţă de 2005).

Dimensiunea medie a unei exploataţii de la noi din țară (3,4 ha SAU/fermă, în creștere doar cu 0,1 ha SAU/fermă față de 2005) este de patru ori mai mică decât cea a UE (14,3 ha SAU), iar gradul de fragmentare este foarte ridicat, suprafața medie a parcelei fiind de 0,45 ha, fiecare fermier deținând în medie 4,8 parcele.

„Creșterea lentă a dimensiunii medii este cauzată în special de efectele crizei economice din ultimii ani”, le explică românii, europenilor.

În cazul României, forma predominantă de deținere a terenurilor este în proprietate. 89,8% din exploatații dețin în proprietate 60,4% din SAU și 1,7% din exploatații au în arendă 27,4% din SAU.

Un decalaj mare faţă de UE27 există şi în cazul dimensiunii economice/exploatație agricolă, de 9,4 ori mai mică în România (2.700,2 euro producţie standard [SO]/fermă în România, față de 25.450,0 euro SO/fermă în UE27).

Conform RGA 2010, faţă de 2002, la nivel naţional, modificările structurale nu au fost semnificative. Fermele mici, sub cinci hectare, reprezintă 93,1% din totalul exploataţiilor şi utilizează 29,7% din SAU. Fermele, peste 50 hectare, mult mai puţine la număr (21.210), gestionează 52% din SAU.

„Pentru cea mai mare parte a exploataţiilor agricole, România înregistrează un nivel scăzut de dezvoltare economică. În categoriile sub 8.000 euro SO (coeficient de producție standard) se încadrează 96,7% din numărul total de ferme, ce reprezintă 43% din fermele din UE 27 din această clasă de mărime.

„Fermele cu dimensiunea economică începând cu 8.000 euro SO (în număr de 127.100 exploatații, adică 3,29% din totalul exploatațiilor din România) au cele mai mari șanse de îmbunătățire a performanțelor economice, în special prin creșterea nivelului de comercializare a producției proprii.

„Dintre acestea, categoria 8.000-12.000 euro însumează circa 61.000 exploatații agricole (aproape 48% din total exploatațiilor peste 8.000 euro SO) și reprezintă fermele care au caracter de semi-subzistență și potenţial ridicat de orientare către piață”, au scris specialiștii MADR în documentul citat.

Tot ei spun că exploatațiile de dimensiuni medii (12.000 – 250.000 euro SO), reprezentând 50% din total exploatațiilor de peste 8.000 euro SO, reprezintă segmentul important în care există nevoia de investiții pentru depășirea lacunelor legate de dotare și productivitate.

Fermele mari, de peste 250.000 euro SO, pe de altă parte, sunt în număr de 2.462, conform documentului MADR.

Experții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) explică faptul că, la nivel regional, nu există diferenţe semnificative faţă de situaţia naţională.

„Excepţie face Regiunea V care are un nivel superior de dezvoltare a fermelor, atât din punct de vedere al dimensiunii fizice (6,3 ha SAU/unitate), ce depăşeşte cu 2,9 ha SAU media naţională/fermă (3,4 ha), cât şi al dimensiunii economice (4.096 SO/fermă)”, au mai menționat experții citați.

În zona montană se remarcă o pondere crescută a exploatațiilor de mici dimensiuni, conform INS 2010 (din totalul de aproximativ 750.000 ferme în zona montană, 69% < 2ha și 22% – 2ha – 5ha).

  1. Eu lucrez 150 de hectare și m-am chinuit 3 ani la rând să fac un proiect și nu a mers tot cei cu ferme mari li se aproba proiectele a trebuit să mă inprumut la banci ca sa pot să-mi iau utilaje și acum plătesc rati de cîte 50 de mii de euro pe an o firmă daneză de la mine din comuna care lucrează 6500de hectare li să aprobat finanțare pentru utilaje și pentru ferma degeaba supn ei ca ajuta fermele mici tot cei care dau șpagă li se aproba proiectele fac asa ca sa dispară fermele mici și să rămînă doar cele mari rusine sa le fie celor de la ministerul agriculturii

Comments are closed.