Aproape o sută de milioane de europeni se așază la cozile de la băncile de alimente, potrivit Eurostat, citat de TVR. Datele ultimului studiu Eurostat arată că în 2021, la nivelul Europei, peste 95 de milioane de persoane trăiau la limita sărăciei. România se află pe primul loc, cu o treime din populație în risc de sărăcie, urmată de Bulgaria, Grecia și Spania.
Cozile foamei la băncile de alimente, în Spania
Băncile de alimente nu mai fac față cererilor, iarSpania se află în situația în care peste 10 milioane de persoane se află în risc de sărăcie și excluziune socială, adică au venituri lunare de până în 800 de euro ceea ce înseamnă cu 60% sub media națională. Băncile de alimente primesc din ce în ce mai puține donații din cauză că totul s-a scumpit.
Cu câteva luni în urmă, Human Rights Watch a intervievat 52 de persoane aflate la cozile de la băncile de alimente din Madrid și Barcelona, dar și 22 de voluntari care lucrează pentru băncile de alimente, specialiști din organizații neguvernamentale și cadre universitare.
„Furtuna economică care a însoțit pandemia de Covid-19 a făcut ravagii asupra persoanelor cu venituri mici din Spania, privând unele gospodării de mijloacele de a se hrăni, chiar înainte de criza actuală, economică”, a declarat Kartik Raj, cercetător la Human Rights Watch.
Măsurile de siguranță socială au fost prea puține, prea târzii și au vizat prea puține persoane vulnerabile
„Eforturile guvernului de a oferi o plasă de siguranță socială au fost prea puține, prea târzii și… pentru prea puține persoane vulnerabile, ceea ce înseamnă că mii de oameni continuă să depindă de ajutorul alimentar de urgență și că părinții sar peste mesele lor pentru ca ai lor copii să poată mânca”, a adăugat Kartik Raj.
Confruntat cu multiplicarea cozilor la ajutorul alimentar și creșterea șomajului și a sărăciei, guvernul spaniol a creat în mai 2020 un program național de venit minim vital (Ingreso Mínimo Vital, IMV), permițând celor care îl solicită să primească între 451 și 1.015 euro pe lună, în funcție de mărimea gospodăriei. Dar nivelul acestui ajutor este prea scăzut pentru a garanta un nivel de trai adecvat, a constatat Human Rights Watch. În ceea ce privește sistemul IMV, acesta a avut numeroase fisuri.
Ana Belén, 42 de ani, din Madrid, locuiește cu fiul ei adult și fiica de 6 ani și a condus un bar până când pandemia a determinat-o să închidă definitiv. „Primesc IMV”, a spus ea. „Sunt 465 de euro pe lună. Chiria noastră este de 600 de euro. Nu putem cumpăra nimic. Sunt datoare inca de la începutul lunii. Nu este nimic în frigider. Nu găsesc cuvinte pentru a descrie impactul pe care l-a avut această situație asupra mea”, a declarat Ana, intervievată fiind de reprezentantii Human Rights Watch.
O analiză a jurnaliștilor de investigație a arătat că la nouă luni de la începerea programului IMV, trei sferturi din cereri au fost respinse. După doi ani de funcționare, cifrele arată că IMV ajunge doar la aproximativ 6% dintre persoanele pe care guvernul spaniol le consideră în pericol de sărăcie sau excluziune socială. Programul pare să ofere prea puțin si la prea puțini oameni, Si chiar… prea târziu.
Mamele sar peste mese pentru a se asigura că au mâncare suficientă, copiii lor
Familiile cu copii, vârstnicii dependenți de pensiile de stat, migranții și solicitanții de azil, precum și femeile cu locuri de muncă sezoniere, toți aceștia sunt afectați de saracie. Mamele singure, în special, au spus că au sărit peste mese pentru a se asigura că micutii lor au suficient de mâncat. Pensionarii intervievați la cozile pentru distribuirea ajutoarelor alimentare au spus că ajutorul de asigurări sociale, care nu era suficient înainte de pandemie, este cu atât mai puțin astăzi.
Sursa hrw.org
