22 aprilie 2021 - 22:43

Un altfel de har – duminica slujește, în restul zilelor discuiește

Oamenii cu har obișnuiesc să facă lucruri deosebite pentru cei din jur. Într-o comună argeșeană am dat peste un astfel de om, un om deosebit, care atunci când nu îmbracă sutana, își ajută enoriașii la munca pământului. Când nu slujește, discuiește! Un om care a vrut cu tot dinadinsul să facă mai mult pentru comunitatea pe care o slujește și din care face parte!

Viața la sat este frumoasă, însă, de cele mai multe ori este și grea. Vârstnicii, oameni care nu mai sunt tocmai în putere, se descurcă destul greu atunci când vine vorba de muncile fizice din ogradă. Pregătirea terenului pentru grădină, de exemplu, îi supune pe bătrâni la eforturi care-i solicită deplin. 

Cum România nu este în niciun top la capitolul pensii agricole, mulți bătrâni supraviețuiesc cu legumele și fructele din propriile gospodării. Această agricultură de subzistență, care se practică pe la sate, survine în urma unei munci istovitoare.

Preotul argeșean, despre care aminteam mai sus, și-a dat seama de acest lucru, și-a dat seama că vârstnicii au nevoie de ajutor pentru a putea să îngrijească pământurile. Cum cel mai greu pentru un bătrân este munca fizică, și lucrările pamântului, ideea unui tractoraș mic, care să poată intra și în cele mai mici spații, a devenit prioritară.

În această vară, preotul a achiziționat un tractoraș agricol, de 16 cp, cu care acum ară, discuiește și seamănă în grădinile enoriașilor. 

slujește

”Anul trecut, atât în primăvară dar și în toamnă, am sesizat o scădere a prezenței la slujba de duminică. Îmi cunosc enoriașii, mulți dintre ei sunt bătrâni, singuri, dar foarte credincioși… Chiar și cei care veneau la slujbă, se văitau de dureri musculare, îi vedeam cât sunt de epuizați fizic… de aici mi-a venit ideea de a le oferi puțin sprijin.” ne-a mărturist părintele.

Cât este ziua de lungă, reprezentantul bisericii, aleargă în sus și-n jos de-a lungul comunei, lăsând în urma lui, oameni zâmbitori și plini de recunoștință.

”Mamă, eu sunt singură, copiii sunt plecați la muncă în Italia. Eu nu mai pot să sap în grădină… a venit acum părintele să mă ajute la răzoare, să pun și eu ceapa. Tot el a și arat aici și m-a ajutat să pun aracii la roșii în vară… și la biserică slujește așa de frumos” ne-a spus o enoriașă cu lacrimi în ochi.

Oamenii cu har, oamenii care sunt fericiți atunci când ajută alți oameni, lipsiți de interese și prejudecăți, sunt cei care ne dau speranța unei lumi mai bune.

Preotul poveștii noastre, din modestie, a preferat să rămână anonim, pentru că, așa cum ne-a și precizat, ”răsplata celui de sus este mai sinceră”.

Autor: Diana Vasilescu