Digitalizarea agriculturii reprezintă o adevărată provocare pentru fermierii români! O analiză recentă a Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială (CNSM) a semnalat câteva lucruri importante referitor la digitalizarea sectorului agribusiness din România.
Potrivit informațiilor publicate de Ervin Miklos, consultant IT & Management, România este ultima țară din Uniunea Europeană la capitolul inovație și cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare.
La nivel european, agricultura este printre cele mai active domenii în ceea ce privește proiectele de inovație. Există chiar o declarație de colaborare „Un viitor digital inteligent și durabil pentru agricultura europeană și zonele rurale” la care România este semnatară, a anunțat specialistul Ervin Miklos.
Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială consideră necesară punctarea sensibil suplimentară în orice schemă de sprijin oferită de autorități.
Totodată, digitalizarea agriculturii românești trebuie să fie acompaniată și de o alfabetizare digitală și un proces de sprijin a fermierului român când vine vorba de utilizarea noilor tehnologii, se precizează în postarea consultantului postată pe rețeaua LinkedIN.
Acesta precizează că în România, 75% dintre companiile din agricultură și alimentație consideră că nu au expertiză digitală; însă 38% încearcă să se dezvolte digital. Potrivit specialistului Ervin Miklos, un buget estimativ pentru perioada 2021-2027 ar trebui să fie de cel puțin 500 milioane euro (respectiv circa 70 milioane euro anual).
Agricultura digitală pare a fi o alternativă promițătoare pentru satisfacerea nevoii de câștiguri în eficiența managementului, permițând alocarea corectă a resurselor și asigurând dezvoltarea oamenilor care lucrează în domenii.
Digitalizarea va permite colectarea datelor prin intermediul internetului obiectelor, adică senzori, mașini și drone care colectează informații în timp real, care sunt apoi stocate și procesate în cloud. Potrivit oecd-forum.org, datorită controlului detaliat al datelor, se va eficientiza resursele, cum ar fi reducerea costurilor forței de muncă, observarea și pregătirea pentru condițiile climatice care interferează cu procesele de producție, monitorizarea răspândirii dăunătorilor și a bolilor și altele.
este parte a
