Pare drăguță floarea, nu-i așa? Află că pălămida este coșmarul oricărui cultivator de cereale, în special al fermierilor care fac agricultură bio! Cum faci să scapi de ea?
Pălămida are multe „hachițe” care-i scoate din minți pur și simplu în special pe cultivatorii de cereale cu pai scurt. Dar cea mai recurentă problemă a acestei buruieni este aceea că rezistă și se înmulțește cu atât mai mult cu cât dezvoltarea ei este tulburată de intervenții agricole, precum tăiatul și prășitul. Ceea ce o face de-a dreptul cea mai „încăpăâînată” buruiană.
Dacă citești cu atenție aici, poți afla câteva metode prin care să ții sub control această buruiană. Dar, mai întâi ar fi bine să știi câteva detalii importante despre specificul acestei plante dăunătoare culturilor organice, în mod special.
Pălămida (Cirsium arvense) este o buruiană perenă, care supraviețuiește iarna ca rădăcină și dă lăstari din nou în primăvară. În condiții naturale de creștere, nederanjată, se dezvoltă într-o plantă bienală. Însă, dacă dezvoltarea ei este tulburată de intervenții agricole, precum tăiatul și prășitul, dezvoltă intens rădăcini și lăstari. Practic, odată stabilită în cultură, înlăturarea sa mecanică este extrem de dificilă, pentru că rezervele nutritive din rădăcină îi permit să supraviețuiască mai mulți ani după lucrările mecanice.
De ce apare pălămida?
În primul rând pentru că un număr tot mai mare de ferme funcționează cu un număr redus de animale sau chiar fără ele și au o rotație a culturilor cu accent pe cereale.
Tendința generală a fermelor buio este de a avea pășuni pe termen scurt, de un an, în loc de pășuni cu plante perene (graminee cu trifoi sau lucernă.
Apoi, pălămida este o mare amatoare de culturi de cereale cu pai scurt, dar și a culturilor de legume de câmp. Gestionarea necorespunzătoare a câmpurilor după recoltare, a pârloagelor și a terenului din jurul câmpului are o importanță majoră, dacă vrei să nu te confrunți cu prolifica buruiană.
De asemnea o cauză frecventă a apariției pălămidei este densitatea neuniformă sau redusă a culturii ca rezultat al infestării cu insecte dăunătoare sau boli sau al unui aport insuficient de nutrienți, lucruri care facilitează răspândirea și dezvoltarea pălămidei.
Ce-i de făcut?
Primăvara, nivelul scăzut de subsatanțe nutritive determină punctul de plecare al măsurilor eficiente de control al pălămidei. În această perioadă pălămida este cel mai sensibilă la acțiunile mecanice.
Altfel spus, conținutul de substanțe nutritive din rădăcinile pălămidei urmează un ciclu sezonier, cu un nivel scăzut în primăvară, după germinare. Îndată ce pălămida formează o masă foliară suficientă, rezervele din rădăcini se restabilesc.
Date fiind vremea bună și dezvoltarea rapidă, rezervele de substanțe pentru înflorire și formare de semințe sunt aproape completate până în iunie-iulie sau, cel târziu, la sfârșitul verii (august-septembrie). Dacă dezvoltarea nu este tulburată, se vor acumula suficiente rezerve pentru iernare și, ulterior, regerminare în primăvară.
Cum previi răspândirea pălămidei?
Indiferent de condițiile climaterice și alte condiții ce afectează dezvoltarea pălămidei, există anumite măsuri de bază ce ajută la prevenirea răspândirii ei:
Limitați proporția cerealelor ce fac parte din rotația culturilor, ar fi ideal să reprezinte mai puțin de 50%.
Mențineți o cotă de cel puțin 15–20% de pășuni multianuale cu plante perene (trifoi sau amestec de graminee și lucernă) în rotația culturilor.
Arați și resemănați pășunile nereușite cu amestec de graminee și trifoi, graminee și lucernă.
Limitați levigarea azotului în straturile mai adânci de sol prin cultivarea unor culturi succesive sau a unor culturi de toamnă bine stabilite.
Trecerea de la culturi de toamnă la culturi de primăvară. Aratul de primăvară distruge mai bine pălămida, astfel permițând culturilor ulterioare de vară să concureze mai eficient cu creșterea pălămidei.
Cum ții pălămida sub control?
Prima infestare poate fi prevenită prin a-i face concurență pentru lumină, substanțe nutritive și apă. Acest lucru este asigurat la maximum prin rotația sănătoasă a culturilor, soluri bine permeabile, semănatul des al plantelor și cositul frecvent al culturilor furajere. În același timp, trebuie prevenite invaziile ce ar putea apărea prin rizomi, dar și prin semințe de la marginile câmpurilor și pârloagă.
La etapele timpurii de dezvoltare, aratul și prășitul sunt foarte eficiente împotriva plantulelor. Plantulele care răsar primar, din mai până în iunie, sunt foarte sensibile până la vârsta de 6 săptămâni la intervențiile mecanice și la umbra cauzată de culturile care răsar devreme.
Datorită rezervelor din rădăcini – spre deosebire de plantele ce se dezvoltă din semințe, plantele de pălămidă care răsar din bucăți de rădăcină și au înălțimea de 10 cm și mai mult pot fi slăbite doar de intervenții mecanice de control repetate. Astfel de intervenții sunt mult mai eficiente primăvara decât toamna.
Ca măsură minimă, vârfurile înflorite sunt înlăturate la începutul înfloririi. Acest lucru trebuie făcut aproximativ la 10 zile după deschiderea bobocilor de flori. Tăietura trebuie să fie cât mai jos posibil pe tulpina cu inflorescență. Rana deschisă permite accesul patogenilor fungici.
O metodă mai bună este smulgerea sau cositul lăstarilor de pălămidă ușor lignificați înainte de înflorire. Smulgerea are avantajul de distrugere parțială a rădăcinii. Pe solurile grele, smulgerea este mai ușoară după ploi puternice. Lăstarii noi trebuie eliminați continuu după ce cresc peste 5 cm, pentru a preveni reînnoirea stocului de substanțe nutritive. Un teren pe care trifoiul crește neuniform trebuie arat și resemănat.
S-a dovedit a fi eficientă semănarea unei culturi succesive bogate sau a unui amestec de îngrășăminte verzi sau culturi furajere puternice după afânarea meticuloasă a solului și pregătirea patului germinativ. Cantitatea sporită de semințe, de 1,5–2 ori mai multe decât de obicei, duce la o stabilire mai rapidă și, respectiv, la un control mai bun al buruienilor.
Până acum, o singură strategie de intervenție s-a dovedit a fi eficientă în remedierea unei infestări extensive cu pălămidă: cultivarea intensivă și repetată în combinație cu creșterea unor culturi perene ce cresc dens. După semănarea unei culturi ce crește repede și e foarte competitivă pentru substanțe nutritive, pălămida suferă de „foame” de la sfârșitul lunii iunie până la începutul lunii august, perioadă în care pălămida ar fi trebuit să-și restabilească rezervele din rădăcini pentru viitoarea creștere.
Aratul de primăvară este mai recomandat, deoarece slăbește mai mult pălămida. La fel de eficient este ca după culturile timpurii să executați o primă lucrare de distrugere a miriștii în luna iulie. Semănați o cultură de acoperire ce acoperă bine solul (de exemplu măzăriche de primăvară, ridiche furajeră) pentru a suprima creșterea. Apoi realizați în continuare lucrări ale solului.
Și dacă vreți mai multe amănunte și mai multe sfaturi despre controlul pălămidei, aflați detalii pe agrobiznes.md
