Cum menținem apa în sol, pe timp de secetă

Seceta pedologică este un „musafir” nedorit care strică, în ultimii ani, planurile agricultorilor. Tocmai de aceea unii fermieri mai cu spirit de inițiativă au căutat soluții fie pentru a iriga, fie pentru a menține o cantitate cât mai mare de apă la rădăcina plantelor.

De la legumicultorii care au renunțat ori și-au redus substanțial suprafețele cultivate, până la zootehniștii care diminuează numărul animalelor, de la apicultori care își vând stupinele, până la pomicultori care plâng la rădăcina prunilor goi de rod, totul arată descurajator.

Exista însă și fermieri care se înverșunează și luptă cu seceta, în speranța că pot amortiza, după desfacerea producției, măcar cheltuielile făcute până acum, de la inființarea culturilor, până la recoltat.

Victor Dorobanțu, are o cultură bio de mur în ultimul an de conversie, care se află in comuna Dârmănești, județul Argeș. După experiența anilor anteriori, care au fost săraci în precipitații, atât în primăvară, cât mai ales în vară, și-a săpat pe terenul propriu un lac unde stochează bruma de apă. De acolo, se alimentează sistemul de picurare .

Tot în aceeași idee a modificat și calendarul lucrărilor, atât cât i-a fost permis, ținând cont că vorbim despre o cultură aflată în anul trei de conversie, așa că a renunțat la frezare. Acum, suprafața cultivată, chiar dacă nu mai este la fel de liberă de buruieni, păstrează măcar pământul reavăn.

Pe de o parte, pentru că frezarea ar favoriza evaporarea apei din sol, pe de alta, pentru că buruienile asigură umbră cât de cât, la rădăcina murilor.

Așa se face că acum, pe timp de secetă, are o cultură chiar mai bogată decât în anii anteriori, pe care a reușit să o contracteze în totalitate și la un preț motivant.

Elena PICU