16 octombrie 2021 - 23:14

Crescătorii de ovine, nemulțumiți de subvenții: ”Este o bătaie de joc!”

Subvențiile ANT pentru crescătorii de ovine sunt din ce în ce mai mici. Dacă anul trecut, Ministerul Agriculturii a alocat peste 42 milioane de euro pentru plata ajutorului național tranzitoriu la ovine și caprine, anul acesta, suma nu atinge nici măcar pragul de 20 milioane de euro. Astfel, crescătorii vor primi în jur de 11 lei/cap de animal pentru anul de cerere 2020 – o sumă ridicolă, spun crescătorii de ovine.

În emisiunea ”Agricultura, o șansă pentru România”, fermierul Pavel Iovăneasă a vorbit despre traiul din ce în ce mai dificil pe care îl duc crescătorii de ovine din România, în contextul în care subvențiile s-au redus din ce în ce mai mult.

”Această îndeletnicire ne permite să trăim decent, nu chiar bine. E mulțumitor, cu foarte multă muncă. Nu ne permitem luxuri, vacanțe pe nu știu unde. Dacă stăm și facem o analiză și ne legăm puțin și de partea de subvenții, anul acesta s-au plătit subvențiile pe anul 2020, vorbim de ANT-ul la ovine. A fost 11 lei pe cap de animal; asta este o bătaie de joc. Dacă am sta doar după subvenții sau dacă nu ar avea mielul o piață destul de bună în momentul de față, dacă nu am avea vânzare suficientă la produsele lactate din lapte de oaie, am fi muritori de foame”, a precizat președintele Asociației crescătorilor de ovine Retezatul-Hațeg.

În acest context, crescătorii de ovine se văd nevoiți să împrumute bani sau chiar să ia din pensiile părinților, pentru a-și menține afacerile pe linia de plutire. Ei spun că doar ”nebunia” și dragostea pentru această îndeletnicire îi mai țin legați de turmele de mioare.

”Noi, de regulă, nu prea stăm bine la partea contabilă, în sensul de a trage o linie la final de an, să vedem cât am câștigat, cât am cheltuit, dacă avem profit suficient. Mai o subvenție, mai o pensie a părinților, luăm dintr-o parte și punem în alta. Dacă noi am face o balanță a tuturor cheltuielilor și veniturilor, puțini am mai continua această activitate. Ne mai ține patima pe care o avem în sânge și patima pentru animale. Altfel, văzând tot ce se întâmplă în jurul nostru, am lăsa activitatea și am pleca la lucru în țări străine. Probabil că și nebunia pe care o avem în cap ne face să nu abandonăm această meserie nobilă”, ne-a mai spus Pavel Iovăneasă.

Fermierul nu este îngrijorat doar pentru actuala generație de oieri, ci și pentru cele viitoare. După spusele sale, din ce în ce mai puțin tineri se arată interesați de viața pastorală, astfel că îndeletnicirea de crescător de ovine ar putea deveni una pe cale de dispariție în următoarele decenii.