Pentru a putea beneficia de subvenții APIA, crescătorii de bovine vor avea de îndeplinit noi obligații privind protecția vițeilor, prevăzute în norma de condiționalitate.
Este vorba de norma SMR 9 – Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7): art. 3 și 4, reglementată la nivel intern prin Norma sanitară veterinară ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005: art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 şi anexa.
Potrivit cerințelor SMR 9, crescătorii/proprietarii/deținătorii de animale din specia bovine au obligaţia să cunoască și să respecte standardele minime pentru protecţia viţeilor, după cum urmează:
A. Viţeii nu trebuie ţinuţi în boxe individuale după vârsta de 8 săptămâni, cu excepţia cazului în care un medic veterinar certifică faptul că sănătatea sau comportamentul viţelului necesită ca acesta să fie izolat pentru a fi supus tratamentului. Lăţimea boxei individuale pentru un viţel trebuie să fie cel puţin egală cu înălţimea viţelului la greabăn, măsurată în poziţie patrupedă, iar lungimea acesteia trebuie să fie cel puţin egală cu lungimea corpului viţelului, măsurată de la vârful nasului până la marginea caudală a tuberozităţii ischiatice, înmulţită cu 1,1. Boxele individuale pentru viţei, exceptându-le pe cele pentru izolarea animalelor bolnave, trebuie să aibă pereţi perforaţi care să permită viţeilor să aibă contacte vizuale şi tactile.
B. Pentru viţeii crescuţi în grupuri, spaţiul liber alocat şi disponibil pentru fiecare viţel trebuie să fie de cel puţin 1,5 m2 pentru fiecare viţel cu o greutate vie de până la 150 kg, de cel puţin 1,7 m2 pentru fiecare viţel cu greutatea vie între 150 kg şi 220 kg şi de cel puţin 1,8 m2 pentru fiecare viţel cu greutatea vie de 220 kg şi peste. Această cerință nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 6 viţei sau viţeilor ţinuţi alături de mame în vederea alăptării.
C. Fermierii trebuie să asigure următoarele condiţii pentru creşterea viţeilor:
1. Materialele utilizate pentru construcţia adăposturilor pentru cazarea viţeilor şi, în special, a boxelor şi a echipamentului cu care aceştia intră în contact, trebuie să nu fie dăunătoare şi să permită curăţenia mecanică, precum şi dezinfecţia temeinică.
2. Până la elaborarea unor reguli comunitare în acest sens, ce trebuie să fie transpuse în legislaţia naţională, circuitele electrice şi echipamentul trebuie să fie instalate în conformitate cu normele naţionale în vigoare, pentru a se preveni şocurile electrice.
3. Izolarea, încălzirea şi ventilaţia adăposturilor trebuie să asigure că circulaţia aerului, nivelul impurităţilor, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţiile de gaze sunt menţinute în limite ce nu sunt dăunătoare viţeilor.
4. Toate echipamentele automate sau mecanice, indispensabile pentru sănătatea şi bunăstarea viţeilor, trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Atunci când se constată defecţiuni, acestea trebuie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare în vederea protejării sănătăţii şi bunăstării viţeilor până la remedierea defecţiunii, în special prin utilizarea metodelor alternative de furajare şi de menţinere a condiţiilor de mediu în limite normale.
5. Atunci când se utilizează un sistem de ventilaţie artificială, trebuie prevăzute un sistem de rezervă corespunzător care să poată asigura o reînnoire a aerului suficientă pentru a păstra sănătatea şi bunăstarea viţeilor în eventualitatea unei avarii şi un sistem de alarmă care să atenţioneze îngrijitorul în caz de apariţie a defecţiunilor. Sistemul de alarmă trebuie să fie testat periodic.
6. Viţeii nu trebuie să fie ţinuţi în permanenţă în întuneric. Pentru a răspunde nevoilor lor fiziologice şi etologice, trebuie elaborate prevederi care să permită, pentru diferite condiţii de climat, un iluminat artificial sau natural corespunzător. În cazul iluminatului artificial, acesta trebuie să funcţioneze pentru o perioadă cel puţin echivalentă cu perioada de lumină naturală disponibilă în mod normal între orele 9,00 şi 17,00. Trebuie să existe, de asemenea, surse adecvate de iluminat, fixe sau mobile, suficient de puternice pentru a permite o inspectare a viţeilor în orice moment.
7. Toţi viţeii ţinuţi în adăposturi trebuie să fie inspectaţi de către proprietar sau de către persoana responsabilă de animale cel puţin de două ori pe zi. Viţeii ţinuţi în aer liber trebuie să fie inspectaţi cel puţin o dată pe zi. Orice viţel suspect de îmbolnăvire sau rănit trebuie să fie tratat corespunzător fără întârziere, iar consultaţia de către medicul veterinar trebuie să fie efectuată cât mai repede posibil pentru fiecare viţel care nu răspunde la îngrijirea dată de îngrijitor. Atunci când este necesar, viţeii bolnavi sau răniţi trebuie să fie izolaţi în spaţii adecvate, cu aşternut uscat şi confortabil.
8. Adăposturile pentru viţei trebuie să fie construite în aşa fel încât să permită fiecărui viţel să stea culcat, să se odihnească, să stea în poziţie patrupedă şi să se lingă fără dificultate.
9. Viţeii nu trebuie să fie legaţi, cu excepţia celor cazaţi în grupuri, care pot fi legaţi pentru perioade de cel mult o oră pentru hrănire cu lapte sau administrare de substituenţi de lapte. Atunci când se foloseşte legarea viţeilor, aceasta nu trebuie să le producă răniri. Viţeii trebuie inspectaţi cu regularitate, iar mijlocul de legare trebuie ajustat pentru a le asigura confortul. Fiecare mijloc de legare trebuie să fie confecţionat în aşa fel încât să elimine riscul de strangulare sau rănire şi să permită viţelului să se mişte, conform prevederilor pct. 8.
10. Clădirile, boxele, echipamentul şi ustensilele folosite pentru viţei trebuie să fie curăţate temeinic şi dezinfectate, pentru a se preveni infecţiile încrucişate sau dezvoltarea organismelor purtătoare de boală. Fecalele, urina şi hrana neconsumată sau împrăştiată trebuie să fie îndepărtate ori de câte ori este necesar, pentru a se diminua mirosul şi pentru a nu atrage muşte sau rozătoare.
11. Pardoseala trebuie să fie netedă, dar nealunecoasă, astfel încât să se prevină rănirea viţeilor, şi trebuie proiectată astfel încât să nu provoace răniri sau suferinţe viţeilor culcaţi ori în poziţie patrupedă. Pardoseala trebuie să fie adecvată pentru mărimea şi greutatea viţeilor şi să formeze o suprafaţă rigidă, plană şi stabilă. Zona de culcuş trebuie să fie confortabilă, curată şi drenată corespunzător şi să nu afecteze viţeii în mod nefavorabil. Tuturor viţeilor mai mici de două săptămâni trebuie să li se asigure un aşternut corespunzător.
12. Tuturor viţeilor trebuie să li se asigure o alimentaţie corespunzătoare vârstei, greutăţii, cerinţelor fiziologice şi comportamentale ale acestora, pentru asigurarea unei stări de sănătate şi bunăstare corespunzătoare. În acest scop hrana viţeilor trebuie să conţină o cantitate suficientă de fier, pentru a se asigura un nivel mediu sanguin de hemoglobină de cel puţin 4,5 mmol/l, şi o raţie zilnică minimă de furaje fibroase pentru fiecare viţel de peste două săptămâni, cantitatea crescând de la 50 la 250 g/zi pentru viţeii cu vârsta între 8 şi 20 de săptămâni. Viţeilor nu trebuie să li se pună botniţe.
13. Toţi viţeii trebuie să fie hrăniţi cel puţin de două ori pe zi. Atunci când viţeii sunt cazaţi în grupuri şi nu sunt furajaţi ad libitum sau cu un sistem de furajare automat, fiecare viţel trebuie să aibă acces la hrană în acelaşi timp cu ceilalţi din grupul respectiv.
14. Toţi viţeii mai mari de două săptămâni trebuie să aibă acces liber la o cantitate suficientă de apă proaspătă sau să fie capabili să-şi satisfacă nevoile consumului de fluide prin utilizarea altor lichide. În condiţii de căldură excesivă sau pentru viţeii care sunt bolnavi, apa proaspătă de băut trebuie să le fie asigurată în permanenţă.
15. Echipamentele de furajare şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite, instalate şi întreţinute astfel încât să se limiteze pe cât posibil contaminarea hranei şi a apei destinate viţeilor.
16. Fiecare viţel trebuie să primească colostru de bovine cât mai curând posibil
Scopul cerinţelor este de a proteja bunăstarea viţeilor (tineret până la vârsta de 6 luni) prin respectarea standardelor minime privind creşterea și îngrijirea acestora. Cerinţele se aplică fermierilor care dețin animale din specia bovine (viţei), în plus faţă de cerinţele privind bunăstarea animalelor de fermă (SMR 11).
Respectarea cerinţelor SMR 9 se verifică la nivel de exploataţie agricolă.
