Coadă la distribuirea kit-urilor cu semințe gratuite de la Banca de Gene Buzău

Într-o perioadă în care agricultura industrială domină piața, la Banca de Gene Buzău se duce o luptă tăcută pentru salvarea identității agricole românești. Aici, într-un patrimoniu impresionant de peste 20.000 de soiuri de legume și plante aromatice, se păstrează o adevărată comoară națională. Și totuși, această comoară este îngrijită de doar 16 specialiști.

În ciuda deficitului major de personal – potrivit cercetătorului Costel Vânătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice și Vegetale (BRGV), ar mai fi nevoie de încă aproximativ 20 de cercetători –, oamenii de aici nu au renunțat la misiunea lor. Din contra, pentru al treilea an consecutive au realizat kituri cu semințe românești pe care le-au oferit în mod gratuit celor care vor să cultive sănătos și autentic.

În cursul zilei de joi, sute de oameni au venit la Buzău din toate colțurile țării. Unii au parcurs chiar și sute de kilometri, din zone îndepărtate precum Constanța, Brăila sau chiar București, doar pentru a prinde unul dintre cele 500 de kituri de semințe oferite gratuit.

Fiecare pachet a fost mai mult decât un simplu dar: a fost o bucățică din tradiția agricolă românească. În cele 13 plicuri s-au regăsit soiuri create și conservate de cercetătorii buzoieni, de la tomate și spanac, până la castravete amar sau plante aromatice precum lofantus.

Oamenii spun că nu mai vor legume fără gust din supermarket, ci produse crescute din semințe românești, adaptate solului și climei locale. Iar pentru asta, nu au ezitat să bată sute de kilometric și mai apoi să aștepte minute bune la coadă să le vină rândul.

Printre soiurile oferite se numără adevărate rarități: Licurișca, unul dintre cele mai vechi tipuri de varză din Buzău, tomata cu țepi Matilda, castravetele cu țepi sau Lophantus, o plantă aromatică aclimatizată în România.

După ce au primit kiturile, beneficiarii spun că abia așteaptă să le planteze și să readucă în grădini gustul de altădată.

În spatele acestui efort stă însă o realitate care nu poate fi ignorată: o instituție cu un tezaur de 20.000 de soiuri funcționează la limită, cu personal insuficient.

Și totuși, la Buzău, tradiția nu doar că supraviețuiește, ea se dă mai departe, gratuit, din mână în mână.