Despre pădurea Hoia-Baciu din preajma Clujului s-a vorbit adesea în legatură cu așa-zise vizite ale extratereștrilor. Să fie un motiv anume pentru care aceștia ar bântui-o? Ascunde ea vreo comoară? Se pare că da. Dar este de altă natură decât cea la care te-ai gândi la prima vedere…
Profesorul de ecologie clujean Tibor Hartel consideră ca această adevărată comoară – nedescoperită încă – este formată nici mai mult nici mai putin decât de către perii pădureți care împânzesc pajistea din preajma pădurii respective, dar si pădurea propriu-zisă.
Celor pe care îi interesează harta cu arborii bătrâni din partea asta a Clujului (Hoia-Baciu), profesorul Hartel le oferă un inventar complet.
În timp ce toate simbolurile sunt similare (fiecare arată locația unui arbore bătrân), identitatea punctelor arată un tipar interesant.
Astfel, arborii de pe pășune sunt peri (comun și pădureț, taxonomia lor trebuie clarificată) bătrâni iar punctele din pădure sunt carpeni, spejari, tei și alte specii.
„Comunitatea arborilor bătrâni este deci diferită în pășune și în pădure, și asta se datorează atât managementului cât și biologiei.” specifică ecologul clujean.
Ca și chestiune posibil interesantă pentru cititori: cultivarea părului pe pășuni a devenit foarte atractivă în secolele 19 – prima parte a secolului 20.
Părul era utilizat ca element de inovare pentru a crește și mai ales diversifica atât producția pășunii cât și condițiile naturale care sunt beneficie pășunatului (microclimat propice, menținerea calității solului etc.).
Este un arbore indigen, de talie mică, rar ajungând la 20 m înălţime, cu tulpina neregulată, puternic ramificată, cu ritidom solzos, friabil, profund brăzdat, cu solzi mici.
Lujerii sunt adesea spinoşi, bruni, glabri, muguri alterni, ovoconici, depărtaţi de tuplină, iar frunzele sunt ovat-eliptice, 2-5 cm, rotunjite, dinţat-serate, glabre, pieloase, cu peţiolul mai lung ca limbul. Face flori albe, de circa 3 cm, câte 6-9 în corimbe, având stamine cu antere roşii.
Fructul este fals, piriform sau globulos, 5 cm, pietros, tare (datorită sclereidelor), cu caliciu persistent.
Părul pădureţ este prezent în Europa şi Asia, ajungând până la 55° latitudine nordică.
La noi apare frecvent în silvostepă până la coline, în dumbrăvi, luminişuri etc, fiind un însoţitor fidel al stejarului. Rar poate urca în etajul montan inferior.
Părul pădureţ este puţin pretenţios faţă de climă şi sol, este iubitor de căldură, rezistând la ger şi secetă.
Suportă soluri compacte, argiloase, cu deficit hidric prelungit, părul constituindu-se astfel şi într-un însoţitor la cerului şi gârniţei; poate creşte şi pe soluri halomorfe.
„Asta era așa în toată Europa și la fel în Transilvania, cel puțin pe baza descrierilor istorice. Perii erau plantați dar și altoiți (în anii 20-30 mulți peri pădureți erau altoiți în multe regiuni rurale din Transilvania).” spune profesorul clujean.
Așa cum perii au explodat în viața oamenilor și în economia pășunii, așa au și dispărut, începând de la la mijlocul secolului 20.
Eliminarea lor de pe pășuni s-a făcut mai intens în țările unde agricultura s-a industrializat repede ca în țările economic marginale să zic așa.
Oamenii au intensificat utilizarea pășunilor, au eliminat arborii, au converit pășunea în arabil și tot atât de important, au apărut băuturi alcoolice mai soft ca țuica de păr (cu dezvoltarea consumului urban).
„Și s-a și interzis pășunatul cu porci…deci perii au devenit, pe scurt, inutili. De la foarte util la complet inutil în doar 100 de ani. Părul comun tradițional precum și părul pădureț (strămoșul sălbatic al perilor domestici) tind să devină resurse genetice foarte importante la nivelul Europei. Așa că cei care au așa ceva au mai multe oportunități ca cei care nu le mai au.” subliniază ecologul Tibor Hartel.
În contexttul celor scrise mai sus, pășunea asta de lângă Cluj (nu știu de fapt de „cine” aparține, dar valoarea ei este mare indiferent de localitatea la care aparține) are valori de moștenire istorică și culturală extraordinar de mari.
La care se adaugă biodiversitatea foarte mare și de asemenea foarte important, unicitatea acestei pășuni dpdv a mărimii.
„Sunt multe pășuni cu peri încă în România, dar asta este fără îndoială în top 10 (am vrut să scriu top 5 dar sunt mai îngăduitor). Perii de pe hartă au peste 200 cm circumferință dar sunt și de peste 300 cm.” subliniaza universitarul clujean.
Unde mai sunt astfel de peri asta este și element de reziliență social-economică. Nu toată lumea va avea bani pentru a cumpăra băuturi alcoolice scumpe, și de ce să nu admitem: țuica de pere este foarte bună. Plus că vine pe gratis…
Clujanca Georgeta Geber adaugă că a întâlnit peri salbatici mari la Milenium (un loc de agrement) după ce ieși din Gilău, „la câțiva km, stg, adunau oamenii cu sacii pt țuică, erau atât de multe căzute că formau strat și cele f coapte erau chiar gustoase cu o aromă deosebită.”
Ecologul Tibor Hartel ne indeamnă în final: „Poate îi vizitați. Este un peisaj pur și simplu extraordinar. Dar vizitați și ceilalți arbori de pe hartă. Merită. Este aici aproape și este inventar complet, care este disponibil inițiativelor locale de a face lumea mai frumoasă! Dinamica socială înțeleaptă este complementaritatea: o inițiativă inspiră alte inițiative care la rândul lor inspiră altele…”
Mai jos aveți câteva profesorul Tibor Hartel ofera cateva idei de a valoriza locul cu astfel de arbori:
Inspirație rapidă 1: ajutor pentru utilizatorii pășunii pentru a brandui produsele lor cu această pășune. Și în regenerarea arborilor (perilor). Produsele care provin de pe o astfel de pășune pot fi conceptualizate și ca și rezultate ale interacțiilor social-ecologice, ca și toată pășunea dealtfel, cu biodiversitatea ei.
Inspirație rapidă 2: Arborii bătrâni sunt extensii cultural-naturale ale valorilor istorice din Muzeul satului. Vizitatorii pot astfel extinde experiența lor din muzeul satului prin vizitarea acestor arbori. Astfel se completează acoperirea cu valori a zonei, care este atât de necesară protejării locului de proiecte de urbanism nocive (care paradoxal sunt pentru oameni, dar nu în modul în care cer timpurile din prezent și viitor).
Inspirație rapidă 3: Acoperirea relativ uniformă a zonei cu arbori bătrâni poate ghida proiectele de dezvoltare urbanistică. Înțelept concepute, acestea vor menține atât arborii bătrâni cât și conectivitatea ecologică și socio-culturală dintre aceștia.
Este deci mult de lucru. Inovație, thinking outsude the box, determinare, intenții bune, cunoaștere. „Ne trebuie un guvern cu oameni care nu sunt analfabeți conceptual (vorba lui Noica, oameni care sunt vizitați de concept), pentru a lua decizii benefice acestor meleaguri și oameni.” concluzionează cu adâncă înțelepciune Hartel.
