27 iulie 2021 - 06:13

Ce se întâmplă cu merele pomicultorilor români are legătură cu importurile

Pentru că este dificilă intrarea pe piața organizată, în rețelele de retail, din cauza importurilor, pomicultorii maramureșeni și-au redirecționat merele către fabricile de suc locale.

„Am mizat pe faptul că o să putem veni cu marfă proaspătă, mere mult mai bune şi nu ne-am înşelat. Până în momentul acesta nu avut o problemă de vânzare, dar vânzarea nu am făcut-o în supermarketuri sau magazine, ci prin contractele de livrare cu o mare fabrică din municipiul Baia Mare, a contat şi a fost bine. (…) Puteam vedea că magazinele şi mai ales supermarketurile vând 90% doar mere importate. (…)

Pieţele tradiţionale, pieţele sau târgurile organizate nu mai au putere foarte mare în privinţa vânzărilor şi cred că noi, ca mici fermieri, trebuie să ne reorganizăm, să intrăm pe pieţele mari, adică în supermarketuri. Dar şi statul român e un mare achizitor de fructe şi cred că ar trebui să fim mult mai atenţi la ofertele venite din partea statului”, a declarat pentru Agerpres Călin Herţeg, pomicultor din comuna Groşi şi fondatorul primei cooperative de profil din judeţ, luni, 26 aprilie 2021.

Potrivit precizărilor făcute de producătorul de fructe, pomicultura e un domeniu riguros, iar producțiile bune de mere sau de alte fructe se pot obține doar respectând sfaturile specialiştilor sau consultând cărţi de specialitate.

„Pomicultura e o ştiinţă destul de riguroasă şi nu o poţi practica la întâmplare sau din impresii. Am citit multe cărţi de specialitate pentru a putea ajunge la producţiile pe care ni le dorim (…). O probă de sol dusă pentru analiză din locul preconizat al culturii este vital, doar aşa se pot alege soiurile, genul de tratament, toate aceste lucruri trebuie gândite dinainte. (…)

Eu, de exemplu, nu mai sfătuiesc pe nimeni să combine soiurile. Noi am încercat nişte soiuri de măr care n-au fost aduse în Maramureş până acum, ca de exemplu pinova. E un soi de măr care merge foarte bine, dar cu soiul Fuji am avut surpriza să nu meargă cum trebuie”, a continuat pomicultorul.

În plus, potrivit precizărilor acestora, o livadă are nevoie de îngrădire pentru a fi protejată de animalele sălbatice, fapt ce ridică apreciabil valoarea investiţiei.

„Am avut în prima etapă mari probleme cu animalele sălbatice şi am constatat că nu mai poţi să faci nicio investiţie într-o livadă pomicolă fără a îngrădi terenurile. Costurile cresc în funcţie de mărimea livezii şi, în general, costurile sunt destul de mari. Vorbim de hectare de teren, şi nu de suprafeţe mici. Costurile directe pentru întreţinerea unei livezi cum e a noastră oscilează anual între 8.000 şi 10.000 de lei, dar aceste costuri se pot acoperi dintr-o producţie bună, altfel rişti să opreşti afacerea”, a conchis Herţeg.

Până la finele anilor ’90, în Maramureş erau pe rod mai bine de 12.000 hectare de culturi pomicole. Cu toace acestea, de-a lungul anilor, vechile plantaţii au fost abandonate, distruse sau terenul valorificat pentru construcţii imobiliare.

Totodată, în judeţ funcţiona una dintre cele mai mari fabrici specializate în producţia de suc de mere, iar recent fermieri de calibru mediu au realizat investiţii proprii în fabrici de suc şi valorifică pe piaţa locală şi regională produsul obținut.