Este din ce în ce mai clar că agricultura românească a intrat într-o eră dominată de secetă, iar fermierii caută soluții pentru se adapta la noile condiții de producție. Unii dintre aceștia au început deja de câțiva ani să experimenteze cu noile tehnologii care presupun intervenții cât mai minimale în prelucrarea solului, precum no till sau minimum till, astfel încât cantitatea de apă risipită să fie cât mai aproape de zero.
Totuși, părerile legate de aceste tehnologii sunt în continuare împărțite și nu toți fermierii sunt de părere că no till este cea mai bună variantă pentru viitor. Potrivit lui Dumitru Manole, unul dintre cei mai respectați fermieri din țară, no till poate reprezenta o soluție doar pe anumite tipuri de sol, însă cercetarea trebuie să înceapă să ofere soluții adaptate acestor tehnologii, care să completeze echipamentele specifice.
”Să avem puține rezerve. Solurile României sunt un mozaic natural, care pleacă de la interferența climatică din partea de vest și ajunge până în partea de est, pleacă de la malul Mării Negre și ajunge până în culmile Carpaților. Și atunci, nu putem lua no tillage peste tot. Am văzut această tehnologie în Statele Unite, dar peste tot era irigat.
Am lângă mine niște colegi, nu contează cine, care aplică tehnologia no till, minimum till, și nu au recoltat nimic. Trebuie să experimentăm în stațiunile de cercetare aceste tehnologii și să venim cu mijloace științifice, pentru a nu vinde numai echipamente”, a precizat Dr. Ing. Dumitru Manole, la AGRO TV, în emisiunea ”Agricultura la Raport”.
Un alt fermieri cu ștate vechi care este reticent în privința tehnologiei no till este Dimitrie Muscă. Acesta preferă în continuare lucrările convenționale, care incorporează resturile vegetative în sol, însă zona în care își desfășoară activitatea se bucură în fiecare an de precipitații bogate. Citește și: De ce refuză Dimitrie Muscă să implementeze tehnologia no-till.
