2 august 2021 - 06:12

Când produci legume, dar nu ai cooperativă. Secretul câștigului din livratul mărfii la comun

Cât de mult contează spiritul de inițiativă când produci legume și răsaduri de legume pe circa două hectare de solarii, dar și în câmp, când livrezi marfa în comun, dar nu ai o cooperativă. Este și cazul lui Hristea Dumitru, administratorul „Nu Oricum SERV” SRL din comuna Băleni-Sârbi, județul Dâmbovița.

Potrivit precizărilor făcute de întreprinzător la emisiunea Viața Satului de duminică, 14 martie 2021, extinderea suprafețelor de solarii, certificarea GLOBALG.A.P., dar și munca alături de alți fermieri cu PFA, în vederea satisfacerii cererilor retailerilor, toate necesită investiții, cum este și cazul construcției unui depozit de legume.

Secretul dezvoltării legumicultorilor din Băleni a fost dezvăluit chiar de către Dumitru în cadrul emisiunii difuzată de televiziunea națională.

„Ne-am certificat GLOBALG.A.P. Este o certificare europeană, care include niște cerințe. (…) Noi trimitem la analiză toate produsele. Supermarketul face, prin sondaj, analiză separată. Noi nu livrăm până nu avem analizele corespunzătoare cerințelor. Au venit analizele corecte, livrăm.

Dacă am extins suprafețele de solarii, acum este necesar să construim și-un depozit de legume. Noi, la distribuția de legume, lucrăm cu încă vreo 28 de PFA-uri, într-un grup. Nu suntem o cooperativă agricolă, dar funcționăm ca un grup pe lângă un SRL. Ei ne livrează nouă, iar noi către supermarket. La un supermarket este nevoie de constanță în ceea ce privește cantitatea, calitatea și continuitate. Dacă au început roșiile, trebuie să livrezi măcar vreo trei-patru luni”, și-a dezvăluit „secretul” afacerii legumicultorul dâmbovițean.

Ce cultivă Hristea Dumitru în solarii și în câmp

Potrivit precizărilor sale, în solariile proprii el cultivă trufandale, cum sunt salata, ridichile (semănate timpuriu, în decembrie) și ceapa.

„Este un avantaj datorită foliilor și păturilor termice, o folie microporoasă care ajută foarte mult la creșterea plantelor. Am devansat semănatul. Până mai acum vreo 15-20 de ani se semăna în luna februarie și ieșeam cu ridichile în luna aprilie. De o perioadă, ieșim un pic mai devreme, pentru că semănăm mai devreme.

Semănăm în etape. Nu semănăm toată suprafața. Chiar și la salată, n-o plantăm toată, ci etapizat, ca s-o putem recolta tot pe etape, nu ca în cazul morcovului, toamna. Pe timp de iarnă-primăvară avem salată, ridichi, ceapă verde și usturoi, iar după ce scoatem verdețurile, intrăm pe tomate. Plantăm tomate tot pe etape, pentru că și la tomate nu le poți recolta pe toate o dată, când se coc. Ce le faci? Trebuie recoltate și ele tot pe etape”, a mai declarat Hristea Dumitru în contextul discuțiilor prezenței timpurii pe piață.

De asemenea, el are, în câmp, cultivată și ceapă roșie, „semănată din toamnă, bulb roșu”. Produce și răsaduri de țelină, ardei și roșii „pentru vorbim de suprafețe mari de cultură”. Cel mai greu, mai spune de produs, mai spune Dumitru, este răsadul de țelină pentru că „sămânța este foarte fină”, iar plantarea se face „pe masă, manual”.

Legumicultorul dâmbovițean a mai precizat că lucrează cu circa 15 angajați, strict pe legume, în afară de cei din magazinul de produse pentru agricultură.

„Avem și zilieri în perioadele cu activitate de vârf, când avem nevoie să legăm, să palisăm roșii, la recoltare, când sunt lucrări de anvergură și trebuie făcute cât mai repede. Ridichea, dacă n-o recoltezi, la maturitate fie îmbătrânește repede, fie crapă, seacă”, a precizat în acest context producătorul de legume.

Majoritatea producătorilor de legume din Băleni aprovizionează o bună parte din piețele și supermarketurile din București, Ploiești și nu numai.

Nu scăpăm de importuri nici în plin sezon

Un studiu realizat de Cooperativa Tara Mea în iulie 2020 arată că importul de legume a crescut în anul 2019, inclusiv în lunile iulie-august, când țara noastră abundă de legume autohtone. N-ar fi nici o problemă, spun specialiștii, dacă exporturile în aceeași perioadă ar fi mult mai mari decât importurile.

În topul produselor importate au intrat legumele congelate, cartofii, morcovii, legumele păstăi uscate și tomatele. Tendința se manifestă și în acest an, iar cea mai bună dovadă este balanța agroalimentară.

Din păcate, producătorii de legume români, sunt concurați puternic și chiar în plin sezon de importuri. Și nu vorbim neapărat de legume proaspete, ci și de legume congelate, care în iulie 2019, de exemplu, au avut cea mai mare pondere în total importuri realizate de țara noastră, potrivit analizei realizate de Cooperativa Țara Mea.

Se importă de toate, iar cel mai grav, acest lucru se întâmplă inclusiv în perioadele în care există marfă românească din abundență. Ori, cel care suferă, în primul rând, este producătorul român, care de multe ori rămâne cu marfa nevândută.

În iulie 2019, România a importat o cantitate de 25.635 tone de legume, în valoare de 20,6 milioane de euro, iar în topul produselor importate au intrat legumele congelate, cartofii, morcovii, legumele păstăi uscate, tomatele și ceapa. Valori oarecum similare au fost înregistrate și în celelalte luni în care producția locală este în plin sezon.

Astfel, în august, am avut importuri de 25.097 tone, în iulie – 25.635 tone, în iunie – 32.804 tone și în septembrie 34.249 tone.

În același timp, aprilie a fost luna cu cele mai mari importuri – 96.631 tone, în timp ce în august au fost înregistrate cele mai mici volume importate, respectiv 25.097 de tone, conform datelor INS.

În 2019, importurile de legume au atins 740.000 de tone, în valoare de 516 milioane de euro, raportat la 678 318 tone (valoare de 424,3 milioane euro), în 2018, potrivit INS. Principalii furnizori au fost Olanda și Polonia, peste 10.000 de tone, urmate de Turcia, Germania, Franța, Grecia, Ungaria, Spania, Italia și Egipt.

Pe de altă parte, exporturile au atins abia 121.000 tone, în valoare de 95,6 milioane de euro. România a produs 3,57 milioane de tone de legume, în 2019, în scădere față de 2019, când era atins un volum de 3,7 milioane de tone.