Calomfirul – TANACETUM BALSAMITA – este o plantă erbacee aromatică, perenă, care face parte din familia Asteraceae, iar în România crește spontan, dar se și cultivă pentru proprietățile medicinale și valoarea ornamentală.
Potrivit Matildei Popescu, secretar științific la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru legumicultură, floricultură, plante aromatice și medicinale Buzău, calomfirul era o plantă foarte folosită la noi în țară, în tradiția populară, fiind cunoscută încă din Evul Mediu, cu numele de caranfir sau calapar,
Fiind o plantă aromatică, la fel ca menta, busuiocul sau rozmarinul, calomfirul era folosit în bucătărie pentru pentru aromatizarea băuturilor sau asezonarea preparatelor culinare. Frunzele se foloseau pentru marinarea și conservarea cărnii datorită aromei caracteristice, iar frunzele tinere, culese înainte de înflorirea plantei, se foloseau în salate, pentru aromatizarea a diverse preparate: sosuri, mâncăruri din carne de vânat, umpluturi cu carne, preparate din ouă etc.
De asemenea, calomfirul era folosit ca plantă medicinală pentru vindecarea unor afecțiuni, la primenirea aerului din încăperi, pentru alungarea insectelor (muște, țânțari, purici), împotriva scabiei la animale (se frecă blana animalelor cu legături de frunze și flori), precum și în ritualuri religioase.
Astăzi, planta a fost dată uitării și este cultivată mai mult ca plantă decorativă.
ASPECT
Rădăcina de calomfir este un rizom cu rădăcini puternice, din care se dezvoltă primăvara o tulpină dreaptă, ramificată la vârf, care poate ajunge până la un metru și jumătate înălțime, fiind acoperită cu perișori foarte fini. Frunzele de calomfir sunt ovale, alungite, zimțate, iar florile de nuanță galben-intens apar vara, din iunie până în septembrie.
Calomfirul este o plantă puțin pretențioasă, foarte adaptabilă la condițiile de sol și climă, care se dezvoltă bine în locuri însorite, cu umiditate medie, fiind foarte rezistentă la dăunători și insect.
Calomfirul are aspectul unui tufiș de formă rotundă, bogat în flori pe toată perioada verii. Este răspândit în toată țara, crește spontan dar este și cultivat în grădini în special ca plantă decorativă.
PRINCIPII ACTIVE, PROPRIETĂȚI
În scopuri medicinale se folosesc părțile aeriene ale plantei, care se recoltează în perioada înfloririi, se usucă la umbră, în locuri uscate și aerisite, și se păstrează în săculeți de pânză sau pungi de hârtie.
Planta conține substanțe amare, ulei volatil, flavonoide, carotenoide, cetone, oxizi, taninuri, hidrocarburi, datorită acestor componente, calomfirul având proprietăți cicatrizante, antispastice, carminative, diuretice, anticatarale.
PREPARATE, RECOMANDĂRI
Preparatele sub formă de infuzie, decoct, tinctură, pulbere, extracte sunt benefice în:
• astenie,
• combaterea stărilor de depresie,
• combaterea stărilor de isterie,
• calmarea stărilor de tensiune nervoasă,
• calmarea durerilor menstruale și reglarea menstrelor,
• tratarea litiazei urinare și biliare,
• tratarea dischineziei biliare,
• stimularea digestiei,
• ameliorarea durerilor de stomac, reumatism, gută,
• combaterea viermilor intestinali și a hemoroizilor,
• tratarea bronșitei,
• tratarea tusei.
Ceaiul de calomfir, folosit în preparatele sub formă de comprese, cataplasme, gargară sunt benefice în:
• vindecarea rănilor,
• tratarea ulcerațiilor cutanate,
• vindecarea unor erupții și leziuni la nivelul pielii – furuncule, herpes, vezicule,
• tratarea ulcerațiilor la nivelul cavității bucale (vindecă aftele),
• prevenirea căderii și stimularea creșterii părului.
Preparatele de calomfir trebuie folosite cu atenție și numai cu recomandarea medicului. Dozele prea mari și utilizarea îndelungată pot avea efecte toxice. De asemenea, preparatele de calomfir sunt contraindicate femeilor însărcinate și mamelor care alăptează.
CULTIVARE
Calomfirul se înmulțește prin semințe sau prin diviziunea tufelor.
Semințele se așează peste pământ de gradină, așezat în lădițe sau vase pentru flori, cu două luni înainte de ultimul îngheț de primăvară. Pământul se umezește bine și se împrăștie semințele care se acoperă cu puțin pământ – cam 0,5 cm –, apoi se tasează solul cu mâna. Vasul se așează în dreptul unei ferestre cu soare direct, iar pământul se udă regulat.
Semințele vor germina cam în două săptămâni, iar transplantarea plăntuțelor se face atunci când au 2 frunzulițe, ori în ghivece separate, ori direct în gradină într-un loc cu soare direct. Planta nu este pretențioasă în ceea ce privește solul, crește în orice tip de sol, însă umiditatea trebuie să fie medie. Tolerează ușor vântul și curenți de aer.
este parte a
