Va fi cea mai mică recoltă de porumb după cea din 2018/2019, potrivit estimărilor făcute de Uniunea Europeană care și-a redus estimările privind producția de anul acesta la 65,8 milioane de tone, informează Bloomberg, citat de AGERPRES.
Cifrele ar putea fi, însă, revizuite şi mai mult, în contextul în care condiţiile se vor deteriora în Franţa şi alte ţări.
Europa se luptă cu valuri succesive de caniculă, astfel că porumbul, care este semănat primăvara, resimte profund lipsa de precipitaţii. Trei sferturi din teritoriul României, cel mai mare producător european de porumb, este afectat de diferite grade de secetă, în timp ce Franţa, al doilea mare cultivator, a înregistrat cea mai secetoasă lună iulie din istorie. Fermierii din unele părţi din Estul Germaniei ar putea pierde întreaga recoltă, notează Bloomberg.
„Weekend-ul trecut am văzut lanuri unde porumbul îmi ajungea la genunchi. În mod normal, în această perioadă a anului trebuia să aibă o înălţime de 2,5 metri”, spune Helmut Messner, preşedintele Asociaţiei cultivatorilor de porumb din Germania.
„Sezonul acesta era unul în care porumbul european urma să aibă o importanţă crescută pentru a acoperi golul în aprovizionare creat de situaţia din Ucraina. Însă în condiţiile în care culturile de porumb din UE au de suferit, iar estimările de producţie sunt revizuite, aprovizionarea cu cereale va fi supusă la noi presiuni”, susţine, la rândul său, Peter Collier, analist la CRM AgriCommodities.
Din păcate, perspectivele pentru culturile de porumb sunt și mai sumbre: din în ce mai mulți fermieri renunță să mai cultive porumb, având în vedere condiţiile secetoase care au început în urmă cu patru ani.
Mihai Anghel, proprietarul grupului românesc Cerealcom nu a mai plantat porumb pentru prima dată în ultimii 25 de ani, înlocuindu-l cu floarea-soarelui, care este mai rezistentă la secetă. „Eram conştient de deficitul profund de apă din sol. Este cea mai persistentă secetă din ultimii 20 de ani, după câte îmi amintesc”, spune Mihai Anghel.
Seceta, care a redus semnificativ şi nivelul apelor într-o serie de râuri importante, precum Rinul, Ronul, Dunărea şi Po, afectează şi alte sectoare. De exemplu, în Germania nivelul apelor Rinului este atât de redus încât companiile de utilităţi şi firmele din sectorul chimiei au probleme în a transporta materiale pe râu dinspre Marea Nordului în amonte, trebuind astfel să se îndrepte spre moduri de transport mai scumpe precum cel feroviar sau rutier. De asemenea, sunt afectate și transporturile de carbine sau producţia centralelor nucleare din Franţa, tocmai într-un moment când Europa vrea să îşi reducă dependenţa de gazele naturale ruseşti.
