Apelul Asociației Comunelor către Guvern: ,,Opriți reforma care amenință școala de la sat”

,,Într-o Românie care tot reformează, școala rurală pare din nou pusă pe lista sacrificiilor. Sub titulatura pompoasă a „eficientizării rețelei școlare”, Legea 141/2025 aduce măsuri care riscă să distrugă echilibrul fragil al educației de la sat: comasarea școlilor, clase simultane, norme mai mari pentru profesori și eliminarea unor burse vitale pentru copiii buni, dar fără sprijin. Dar satul românesc nu mai e de mult sinonim cu neputința. Multe comunități locale, prin administrații implicate, au reușit să transforme școala rurală într-un model de succes.

Prin eforturi constante, fonduri europene și investiții strategice, s-a modernizat infrastructura școlară, s-a digitalizat procesul educațional, s-au dotat săli de clasă și laboratoare, s-au creat condiții de transport și siguranță pentru elevi. Satele puternic dezvoltate au arătat că, atunci când există voință și parteneriat real între școală și primărie, educația rurală poate fi competitivă. Și tocmai acum, când rezultatele încep să se vadă, vine o reformă care pare că vrea să șteargă tot.

Se cer comasări „din pix”, fără consultare, fără evaluare a impactului. Se taie bursele de performanță, deși tocmai ele țineau pe linia de plutire elevii cu potențial. Se obligă cadrele didactice la norme mai mari, dar fără a li se oferi condiții decente sau sprijin real. Se cere mai mult, dar se oferă mai puțin. Asta nu e reformă. E o încercare de nivelare forțată, care ignoră tocmai comunitățile care au muncit, care au construit, care au crezut în școala lor.

 Desființarea școlilor funcționale doar pentru că nu corespund unor criterii abstracte. 

Eliminarea burselor de performanță și reziliență — care în mediul rural însemnau adesea singura formă de recunoaștere a valorii.   

Creșterea normei didactice, fără diferențiere între urban și rural, fără analiză a realităților din teren. 

Neglijarea investițiilor deja realizate — școli digitalizate, clădiri moderne, echipamente performante, care riscă să rămână pustii.

Suspendarea comasărilor impuse, până la realizarea unei analize reale de impact. 

Păstrarea burselor de performanță și reziliență, esențiale pentru elevii din medii defavorizate. 

Norme flexibile și adaptate specificului local pentru cadrele didactice. 

Valorizarea investițiilor realizate de administrațiile locale în infrastructura educațională.

Consultare reală cu autoritățile locale și cu directorii de școli înainte de orice măsură care vizează reorganizarea rețelei școlare.

Nu lăsăm să piară școala de la țară. Pentru că acolo se învață demnitatea, răbdarea, respectul față de carte și față de om. Pentru că acolo se nasc, zi de zi, speranțele unei Românii mai bune. Școala rurală nu este o povară. Este o promisiune. O investiție pe termen lung. Și dacă vrem o țară dreaptă, educată și solidară, trebuie să începem prin a apăra școala de la sat.

 ACoR rămâne în contact permanent cu instituțiile centrale și va transmite punctual toate informațiile relevante pentru activitatea administrațiilor publice locale. Împreună, putem face ca educația rurală să nu devină o victimă a reformei, ci beneficiara ei”.