Alții au probleme mari, noi avem…perspectivă

În vreme ce agricultura europeană începe să se îndoaie sub loviturile crizei sanitare și (din nou) a supraproducției, cea din România se pregătește de un viitor luminos și bănos. Cel puțin asta putem înțelege din declarațiile oficiale făcute în ultima vreme. Asta înseamnă nu doar că fermierii și țăranii de la noi o vor duce excelent, având și primind de toate, ci și că vor putea să se ”bată” de la egal la egal cu cei de pe aiurea. Sau măcar așa este prognoza. De exemplu, procesul de a aduce noi tineri fermieri în agricultură este unul ireversibil în România și demn de urmat de către alte țări. 

Și asta pentru că la noi nu li se dau doar bani tinerilor care vor să se apuce de agricultură; cine vrea și poate să completeze o cerere va primi și o însemnată surafață din pământurile statului. Asta se înțelege din declarația guvernamentală care anunță că măsura privind sprijinul acordat tinerilor fermieri prin PNDR va fi lansată în 15 iulie. Să amintim că sunt 43 de milioane de euro, din care jumătate pentru tinerii din diaspora, după cum a anunțat chiar ministrul Adrian Oros. ”Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri, măsură care va fi lansată în 15 iulie, până în 15 octombrie, va avea 43 de milioane de euro, din care 20 de milioane de euro, cum am spus şi altădată, tinerilor fermieri din diaspora. Acolo unde există posibilitatea, vom acorda în concesiune până la 50 de hectare teren”, a spus Adrian Oros. Clar – și bani, și teren, adică nu prea îți mai lipsește nimic pentru a te transforma în adevărat fermier.

Declarația ministrului agriculturii nu a golit însă coșul abundenței financiare și funciare. Tot luna aceasta, după cum afirmă Adrian Oros, va fi lansată și o măsură dedicată zonei montane, iar în august se deschid sesiunile pentru măsurile de sprijin pentru participarea la schemele de calitate şi pentru activităţile de informare şi promovare desfăşurate de grupurile de producători în cadrul pieţei interne. Concret, ”în august vom lansa încă două măsuri: sprijin pentru participarea, pentru prima dată, la schemele de calitate şi sprijin pentru activităţile de informare şi promovare desfăşurate de grupurile de producători în cadrul pieţei interne. În iulie mai avem o măsură pentru zona montană, pentru că în acest exerciţiu bugetar nu au fost destinate sume expres pentru zona montană, iar la începutul anului am mutat pentru abatoare de mică capacitate în zona montană 12 milioane de euro”.

Deja văd sute de noi tineri fermieri fremătând pe linia de start, cu dosarele în mână, așteptând să se facă odată 15 iulie. Cu planuri de afaceri care mai de care mai bine puse la punct și îndrăznețe. Și vreau să cred că o parte dintre ei se vor îndrepta către zootehnie, pământurile care vor fi date de la ADS pretându-se bine la așa ceva. Plus alocarea financiară pentru zona montană. Și va urma euforia unui start, noi planuri de dezvoltare și eventual de bunăstare; asta probabil până se va ajunge la capitolul vânzarea mărfii, mare durere în plan local, mai ales pentru țărani și micii fermieri.

Să căutăm exemple? Deja sunt câteva, deloc încurajatoare. Un mare producător de produse lactate, de fapt un gigant în acest domeniu, închide fabricile din Vatra Dornei și Dealu Floreni, aflate în portofoliul firmei Dorna Lactate, iar 158 de angajați vor fi concediați. Ca să fie mai clar, produsele LaDorna nu vor mai fi făcute la Vatra Dornei, ci la Albalact din Oiejdea, Alba, şi la Covalact din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. Câteva sute de kilometri mai încolo, dar ce mai contează când pe cutii va scrie în continuare LaDorna?

În vorbe frumoase, grupul Lactalis (că despre el este vorba) amintește totuși de dificultățile din piață, transmițând că ”am fost nevoiți să luăm această decizie după epuizarea tuturor încercărilor de eficientizare a activității în cele două fabrici, luând în considerare și noua realitate economică care ne determină să fim mai atenți la operativitatea business-ului nostru în România și să ne adaptăm planurile coerent, pentru a rămâne competitivi în industrie”.

Este adevărat că grupul Lactalis dă asigurări că decizia nu afectează colectarea laptelui de la producătorii locali, anunțând că, și citez, ”colectarea laptelui va continua să se desfășoare normal, cu păstrarea integrală a contractelor încheiate cu fermierii români parteneri și direcționarea laptelui către celelalte fabrici. Grupul Lactalis rămâne cel mai mare colector de lapte din România, cu aproximativ 250 de milioane de litri de lapte colectat și procesat anual, iar un alt angajament important al companiei este susținerea producției românești de lapte”.

Aici ridic eu două întrebări. Prima, una de la un consumator (născut și crescut în Bucovina, unde e și Vatra Dornei) – de ce să cumpăr un produs care va fi doar în parte de acolo? Pentru că va scrie pe cutie că laptele e colectat în Bazinul Dornelor? Cisternele se mai încurcă la transport, iar laptele de la Dorna nu cred că va fi prelucrat separat de cel din Transilvania, de exemplu. Așadar, va fi, părerea mea, doar parțial LaDorna.

A doua întrebare – poate de la fermieri. Cine poate garanta că după încheierea actualelor contracte vor mai exista altele? Când o firmă vorbește de ”eficientizare” și ”noua realitate economică” ne putem închipui că va dori să reducă inclusiv cheltuielile de transport, nu-i așa? Și atunci de ce să duci laptele tocmai de la Vatra Dornei până la Oiejdea sau Sfântu Gheorghe?

Autor – Cătălin Lența