Cercetarea agricolă din România – premiată de străini, ignorată în țară

România dispune, din anul 2023, de cel mai modern centru de cercetare și inovare în nutriția agricolă din Europa Centrală și de Est, înființat de compania Agro-Est Muntenia la Cioranca, județul Buzău, în urma unei investiții de 6 milioane de euro.

Dirijat de o echipă de experți dedicați, pasionați de cercetare, centrul face parte dintr-un program de inovație al companiei Agro-Est Muntenia, care include și platforma digitală Clever Farm, de tehnologii și produse noi, program distins în SUA cu Premiul de Inovație pentru Export.

Mihai Răzvan Moraru, fondatorul Agro-Est Muntenia, spune că a investit în acest centru de cercetare pornind de la ideea de a identifica factorii care limitează producțiile fermierilor și a găsi soluții eficiente de adaptare la noile condiții climatice, în special la seceta pedologică din ultimii cinci ani, pentru a-i ajuta pe aceștia să economisească și să își reducă costurile.

Potrivit lui Moraru, centrul din Buzău dispune de un laborator considerat cel mai modern din Europa Centrală și de Est, unde se pot desfășura programe de cercetare pe sol, apă, nutriția plantelor aplicată atât la sol, cât și foliar, tratamente fitosanitare, îngrășăminte solide și apă de irigații. Totodată, aici se analizează factorii limitativi recenți, precum infecțiile microbiene, care afectează în special fermele cu irigații intensive, și virozele tot mai frecvente în culturile din România.

Din păcate, în ciuda dotărilor de ultimă oră și a recunoașterii internaționale, centrul de cercetare agricolă este ignorant atât de către autoritățile în domeniu ale statului, cât și de către mediul privat din agricultura românească.

„Am constatat că fermierul din România nu prea este interesat de cercetare. Noi am încercat, în ultimii doi ani, să pornim anumite programe de cercetare cu diverse cooperative și asociații de fermieri din România. Însă acestea se blochează în momentul în care fermierii trebuie să vină cu o parte de cofinanțare. Există programe europene cu finanțare privată sau programe europene care bonusează colaborarea dintre un actor privat, un institut de stat sau privat și fermierii. Dar costul finanțării trebuie împărțit în mod egal, în funcție de participarea fiecăruia”, spune Mihai Răzvan Moraru.

Potrivit acestuia, fermierii români, chiar dacă se confruntă cu probleme grave cauzate de schimbările climatice, nu par a fi prea interesați de cercetare și nu sunt încă dispuși să investească în soluții.

Prin urmare, de centrul de cercetare agricolă de 6 milioane de euro înființat de Agro-Est Muntenia pentru a veni în primul rând în întâmpinarea nevoilor fermierilor români beneficiază acum mai mult fermierii din Bulgaria care, deși au o agricultură mai mică și mai slab dezvoltată, au înțeles urgența și necesitatea investițiilor.

Totul până la bani

„Anul trecut, am avut o întâlnire cu anumite asociații de fermieri, în care noi ne-am asumat un cost de finanțare al proiectului de cercetare de aproximativ 1 milion de euro, iar toți fermierii din România trebuia să suporte un cost de 200.000 de euro. Răspunsul lor a fost că nu vor să dea bani. Ce să zicem atunci? Am început programul noi, pe cont propriu, și lăsăm deoparte problemele care, deși stringente pentru fermierii din România, nu par să-i preocupe. În schimb, am găsit deschidere la fermierii din Bulgaria, care nu doar că sunt dispuși să suporte acel cost, dar vor să se integreze și mai mult în programul de cercetare. În România, mereu discutăm despre aceleași probleme: nu sunt bani, nu avem bugete, nu avem administrație”, mai spune Mihai Răzvan Moraru.

Marele regret al fondatorului Agro-Est Muntenia este că, în ciuda faptului că tot mai multe companii multinaționale de profil vin către centrul de la Cioranca pentru anumite proiecte, structurile guvernamentale și private de profil din România nu sunt interesate să gândească programe de cercetare.

„Avem singura investiție în cercetare agricolă privată din România cred că în ultimele decenii, cu un buget destul de consistent. Am ajuns într-un punct în care avem companii multinaționale puternice care vin către centrul nostru de cercetare pentru anumite proiecte. Pe de altă parte, ce nu ne bucură este lipsa de interes pe care o avem în România din mai multe structuri, nu mă refer doar la cele guvernamentale, în a gândi cu adevărat programe de cercetare. Programul de cercetare nu înseamnă doar urmărirea unei probleme. Este o parte din cercetare să urmărim ce se întâmplă într-o fermă, la anumite culturi sau în anumite perioade ale anului sau anumite probleme. Cercetarea în schimb se termină când găsești soluția. Nu e suficient să aduni date dacă acele date nu te ajută în a găsi soluția respectivă. Problema asta de a găsi soluția necesită foarte mult timp și necesită foarte mulți bani. Noi am investit într-un centru de cercetare și nu am plecat la drum doar cu scopul de a ne putea interconecta cu centrele din Europa, ci inclusiv cu centrele din Statele Unite, unde am fost și în 2023 și unde am fost premiați pentru programul de cercetare pe inovație pentru partea de nutriție în fermă. Dar costă foarte mult. Cercetarea are costuri continue. Nu este doar investiția în sine într-un centru, ea are costuri pe fiecare program”, mai spune fondatorul Agro-Est Muntenia.

În loc de sprijin, bețe-n roate

Moraru spune că atitudinea statului român față de activitatea de cercetare agricolă, dar mai ales față care investesc bani privați în acest domeniu, este una care nu își găsește loc nicăieri în Europa.

„Ce ne oferă statul român? Nimic! Noi, de când am pornit acest proiect, am avut mai multe întâlniri, indiferent de partidul sau miniștrii care au fost la conducerea activității guvernamentale, și mi-am dat seama de un lucru: nu-i interesează, oamenii nu înțeleg. Ne-am concentrat mai mult pe a încerca să explicăm factorului decizional măcar necesitatea de a susține facilități de finanțare sau fiscale. Acum avem doar posibilitatea de a deduce din impozitul pe profit anumite costuri de cercetare, însă cu o birocrație excesivă. Costurile pentru a îndeplini condițiile din lege, care trebuie auditate de către un auditor independent, sunt destul de mari. Ajungi la concluzia că, după ce tragi linie și vezi cât te costă îndeplinirea condițiilor și auditul, comparativ cu cât îți oferă statul ca reducere din impozit, costul final este mai mare decât beneficiul în sine. O altă facilitate, care nu este doar pentru cercetare, ci pentru orice investiție în România, este deducerea cheltuielilor prin profituri reinvestite, dar și acolo există o limită legală. În rest, nimic. Noi am construit acest centru din finanțări europene și fonduri proprii. Este anormal ca, în România, să plătim investiții în cercetare cu o dobândă de aproape 9 la sută, cât este astăzi. Nicăieri în Europa unde mergem nu întâlnim o astfel de situație. În Bulgaria, de exemplu, unde avem colaborări, tot ce înseamnă zona de cercetare primește finanțare cu dobândă subvenționată de stat și cu granturi. La noi, nu doar că nu am avut acces la granturi, dar nici măcar o subvenție pentru dobândă nu există, iar aceasta a crescut de trei ori în ultimii patru ani”, explică Mihai Moraru.

Fără cercetare, rămânem importatori de tehnologie

Potrivit fondatorului Agro-Est Muntenia, cercetarea din țara noastră e rămasă mult în urmă.

„În România nu doar că nu avem o autoritate națională care să supravegheze programele de cercetare și să poată oferi recenzii și evaluări bune pentru multe programe transnaționale, dar nu avem nici o legislație clară care să definească ce înseamnă cercetarea în România, în mod special în domeniul agricol. Aceasta este învechită. Când vorbim de cercetare, ne referim la îmbunătățiri pe porumb sau floarea-soarelui, dar astăzi, spre exemplu, vorbim despre microbiologie, iar dacă ne uităm la legislația din România, observăm că microbiologia nici nu este adusă la standardele actuale. Vom rămâne importatori de tehnologie pentru mult timp, dar lumea nu înțelege că cercetarea și inovația nu se fac doar pentru a nu mai fi importatori. Trăim într-o perioadă în care fermierii din România se confruntă cu mulți factori limitativi ai producției. Degeaba importăm tehnologie din Spania sau Franța, pentru că aceasta se comportă total diferit în România. Ne lipsește un program național. Am văzut în 2025 efecte evidente pe culturi mari, cum ar fi grâul și porumbul, dar și pe legumicultură sau pomicultură, care nu erau vizibile anul trecut: deprecierea masivă a producției. Avem nevoie urgent de un program național”, este concluzia pe care o trage Mihai Răzvan Moraru.