Fermierii din România se confruntă an de an cu seceta și temperaturile tot mai ridicate, iar sistemele de irigații au devenit un vis greu de atins.
Ștefan Moraru, agricultor din județul Ialomița, explică pentru Agro TV că tehnologiile actuale permit aducerea apei de la distanțe de 4 – 5 kilometri sau chiar mai mult, însă totul depinde de doi factori cruciali: sursa de apă și comasarea terenurilor.
„Dacă nu ai sursă de apă, nu ai ce face. Iar dacă ai apă, contează cât de mare e parcela. Cu cât este mai mare, cu atât investiția într-un pivot devine mai mică. Sub 30 de hectare, nu își justifică costurile este prea scump pentru fermier”, subliniază Ștefan Moraru.
Acesta explică faptul că elementele de bază ale unui pivot sunt aceleași, fie că vorbim de unul de 250 de metri, fie de unul de 600 de metri. Diferența de lungime nu schimbă substanțial investiția, iar din acest motiv dimensiunea parcelei este decisivă.
Despre irigarea cu tambur, fermierul spune că are randament limitat: „Pe o tragere, tamburul acoperă maximum 3–4 hectare. Într-un an, dacă pui porumb, poate ajungi la 15 hectare, dar în anii grei cu secetă nu faci față”. Astfel în zonele afectate de secetă severă, această metodă nu poate asigura apa necesară pentru culturi pe suprafețe medii sau mari.
O altă metodă de irigare este sistemul prin picurare. „Prin acest sistem poți iriga 15 – 20 de hectare, nu 50 de hectare dintr-o singură trecere, cum face un pivot de 400 de metri”, spune fermierul.
Însă metoda prin picurare este viabilă în special pentru porumb, poate și pentru floare-soarelui, dar însă rotația culturilor devine obligatorie, ceea ce complică planificarea fermierilor.
Deși România are un potențial agricol uriaș, suprafața irigată rămâne încă mică raportat la nevoi. Anul trecut, România a irigat 2.883.2331,86 ha.
Citește și: Tânăr arestat după o țeapă de 25.000 lei cu un utilaj agricol
