Mi-e dor de vechiul aprozar

Trebuie din start sa explic termenul de aprozar, pentru cei nascuti dupa anii comunismului. Iata definitia Dex-ului:

APROZÁR, aprozare, s. n. (Ieșit din uz) Unitate comercială pentru produse agroalimentare. – Apro[vizionare] + zar[zavat].

Asadar un magazin, aflat in acea perioada la doi pasi de casa omului, unde se vindeau in general legume si fructe, proaspete sau conservate. Aprovizionarea se facea din depozitele si hambarele statului, pentru ca nu exista notiunea de proprietate privata, dar nu despre asta e vorba, ci de facilitatea de a fi la-ndemana oricui, asa cum era unitatea de paine sau alimentara.

Dex-ul mentioneaza ca termenul e scos din uz dar cred ca sunteti de acord cu mine, ca asta a fost o mare eroare, adica scoaterea din uz a acestei forme de comert, indiferent cum s-ar mai numi azi.

Oare “Unirea” ar putea fi inlocuitorul vechiului aprozar? Depinde. Depinde de cum inteleg politicienii sa se… inteleaga. Pentru ca o idee buna venita dintr-o parte, e foarte proasta pentru partea cealalta. Si reciproc. Noi, consumatorii si producatorii deopotriva, ramanem nedumeriti si nemultumiti.

Casa de Comert Unirea a fost pe rand aplaudata, blamata, revigorata, sugrumata si cine stie, in conditii normale, care ar fi fost finalitatea. Pare insa ca aceasta criza, care a impus izolarea, ar putea sa ne aduca si un dram de beneficii in acest sens. Apele agitate ale politicii s-au mai calmat si nevoile vitale ale cetateanului au devenit ceva mai vizibile pentru autoritati. Doua solutii au capatat contur. Una virtuala si una reala.

A aparut astfel ideea unei platforme virtuale de desfacere, unde producatorii sa-si prezinte marfa unor potentiali cumparatori. Idee buna, doar ca… nu prea corespunde realitatii actuale. O suma de impedimente stau in calea punerii in aplicare. Micii producatori sunt nedumeriti – cine va prelua si transporta produsele? Unul are 100kg de rosii, altul 3000 de fire de ceapa verde, 10 randuri de salata, etc. Deplaseaza cineva un camion ca sa colecteze produsele din casa in casa? Exclus! Masura poate fi aplicabila marilor producatori dar asta inseamna moartea micilor gospodarii. Asocierea la legumicultori nu a prea functionat, asa ca nu pot beneficia de propriile facilitati de depozitare si contractare. Na, ce sa-i faci, cine stia ca vine o asemenea criza? Poate ca acum vad altfel viitorul.

A doua solutie, mai aplicata si deja existenta, chiar daca este in faza incipienta, ramane “Unirea”. Faptul ca doi secretari de stat tocmai au fost desemnati sa reprezinte MADR in AGA Casei de Comert Unirea, confirma ipoteza ca actualii guvernanti au luat in calcul dezvoltarea acestui sistem de preluare si distribuire a productiei agroalimentare interne. Bun! Sa speram ca o sa avem parte in viitor de produse proaspete, autohtone, la preturi decente si, in special, la doi pasi de casa. E inca un vis frumos si stiu ca sunt multe etape de trecut pana sa ajungem unde… am mai fost odata.

Pana atunci, ma uit la vitrina de la parterul blocului pe care scrie “Pariuri sportive” si simt acut ca mi-e de dor de vechiul aprozar.