Prețul cerealelor – Fermierii pierd bani înainte ca marfa să ajungă în port

Prețul afișat pentru cereale nu este întotdeauna și prețul care ajunge, în final, în buzunarul fermierului. Costurile de transport, încărcare, depozitare și livrare către Portul Constanța pot reduce semnificativ suma încasată pentru grâu, orz, porumb sau rapiță, mai ales într-o perioadă în care combustibilul și serviciile logistice pun presiune pe întreg lanțul agroalimentar.

Invitat în emisiunea „Agricultura la Raport”, realizată de Ovidiu Ghinea la AGRO TV, expertul în piețele de mărfuri agricole Cezar Gheorghe a atras atenția că scumpirea logisticii nu afectează doar fermierii, ci și procesatorii și, în cele din urmă, consumatorii.

„Logistica va fi scumpă, va tăia din prețul mărfii la fermier, va alimenta costurile procesatorului, pentru că la rândul lui el are costuri de procesare care țin de logistică. La un final al zilei, noi, cu TVA inclus, la raft, cu toții vom avea aceste beneficii superbe ale prețului la combustibil”, a explicat Cezar Gheorghe.

Pentru fermierii care livrează cerealele spre Constanța, fiecare euro în plus cheltuit pentru transport poate însemna o marjă mai mică de profit. Situația este cu atât mai sensibilă în anii în care cotațiile cerealelor nu reușesc să acopere pe deplin cheltuielile făcute în fermă, de la inputuri și motorină până la rate, arendă și salarii.

Cezar Gheorghe a dat exemplul transportului pe Dunăre, unde costurile au crescut puternic. „O barjă care înainte din Chiciu făcea, nu știu, șase-șapte, hai opt euro până în Constanța, astăzi fără 12-13 euro nu iese de acolo”, a punctat expertul.

În aceste condiții, fermierul nu mai trebuie să urmărească doar cotația din port sau oferta traderului, ci și diferența dintre prețul CPT Constanța și suma care îi rămâne efectiv după transport. Pentru exploatațiile aflate la distanță mare de port, dar și pentru cele care nu au acces facil la cale ferată, Dunăre sau capacități de depozitare, presiunea este și mai mare.

Problema nu este doar prețul carburantului, ci și lipsa unei infrastructuri logistice suficient de eficiente. Timpii pierduți, lipsa vagoanelor, blocajele din port, tarifele ridicate pentru transport și capacitatea limitată de stocare pot transforma o cotație aparent bună într-o afacere mult mai puțin rentabilă pentru producător.

„Aici e problema noastră, că nu avem logisticieni și mă refer la structuriști care să știe să muncească”, a mai spus Cezar Gheorghe, subliniind nevoia unor decizii mai rapide și a unei organizări mai eficiente a transportului agricol.