Dăunătorii porumbului: Ce pagube produc

Bolile porumbului pot duce la pierderea totală a producției. Printre cei mai cunoscuți dăunatori în cultura de porumb sunt: Ostrinia nubilalis, Helicoverpa armigera, Diabrotica virgifera.

Anul acesta, suprafața cultivată cu porumb în România este estimată la aproximativ 1,56 milioane de hectare. În timp ce media europeană se situează între 6,8 și 7 t/ha, în România producțiile sunt de aproximativ 4,5-5 t/ha, cu diferențe mari de la un an la altul. Pe lângă secetă și condițiile climatice, pierderile sunt influențate și de factori tehnologici care pot fi preveniți: fitotoxicitatea provocată de erbicide, atacul dăunătorilor și apariția bolilor.

Aplicarea erbicidelor poate provoca fitotoxicitate atunci când condițiile de vegetație nu sunt favorabile sau când plantele sunt deja stresate. Simptomele diferă în funcție de grupa de erbicide utilizată și de stadiul de dezvoltare al culturii.

Erbicidele din grupa amidelor determină răsucirea și deformarea frunzelor încă din faza de 2-3 frunze. Triketonele produc decolorări ale frunzelor tinere, iar în cazurile severe țesuturile devin translucide.

În cazul sulfonilureicelor, simptomele apar de regulă în stadiul de 8-10 frunze și includ frunze mai late și mai scurte, aspect gofrat, răsuciri și pete albicioase sau roșiatice pe marginea limbului.

Erbicidele hormonale pot provoca efecte mai grave: căderea plantelor, tulpini fragile, rădăcini coronare sudate, plante fără știuleți sau cu mai mulți știuleți deformați.

Recomandarea Naturevo pentru reducerea efectelor fitotoxice sunt: 

Kerafol – 2 l/ha

Rootip Basic – 2 l/ha

Fertilizant cu continut ridicat de fosfor (eventual si zinc) pentru refacerea rapida a aparatului radicular.

Atacul dăunătorilor reduce producția și favorizează apariția bolilor, deoarece rănile produse plantelor reprezintă porți de intrare pentru agenții patogeni. Printre cele mai importante specii se numără buha semănăturilor (Agrotis segetum), omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera) și sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis).

În primele faze de vegetație, atacul se manifestă prin perforări ale frunzelor, rosături și ofilirea plantelor. După înflorire, larvele pătrund în tulpini și în știuleți, unde formează galerii, provoacă ruperea tulpinilor și căderea știuleților.

Afidele se localizeaza in general sub frunzele de la baza si injecteaza o saliva toxica (toxomiaza), antrenand simptomele urmatoare:

• dezvoltare incetinita a plantei;
• frunzele tinere prezinta striuri longitudinale fine, albicioase, asemanatoare simptomelor de virusuri;
• ingalbenirea cornetului foliar, frunzele se gofreaza;
• striurile dau un aspect ingalbenit parcelei;
• deformari, chiar si rasucirea frunzelor tinere;
• atacul are loc in stadiul de  8-10 frunze, in momentul formarii paniculului – acesta va fi atrofiat;
• prezenta dejectiilor dulci (roua de miere) si ulterior a fumaginei.

Inainte de inflorire, dezvoltarea masiva a populatiilor poate provoca pierderi foarte importante prin afectarea polenizarii si a fotosintezei.

Pierderile provocate de daunatori sunt frecvent cuprinse intre 20 si 40%, dar in anumite situatii pot ajunge la 100%.

FASTER DELTA – 0,3 – 0,5 l/ha (in doza adaptata daunatorului tinta)

MOSPILAN SP – 0,1 kg/ha

Interventia trebuie realizata imediat dupa identificarea daunatorilor, fara a astepta aparitia efectelor vizibile asupra culturii.

Pentru mai multe detalii, accesa-ți pagina oficială Naturevo.