Cu doar câteva săptămâni înainte de sărbători, românii se trezesc în mijlocul unei așa-zise „crize de ouă”. Rafturi mai goale, prețuri în creștere, suspiciuni de lipsă de aprovizionare. Dar ce se află, de fapt, în spatele acestui scenariu? Nu este o lege nouă, nu este un scandal alimentar, ci un adevăr tăcut care a ieșit acum la suprafață: ouăle cod 3, adică cele provenite de la găini ținute în cuști, sunt pe cale să fie eliminate complet din comerț, iar piața reacționează cu nervozitate.
Ce înseamnă „ouă cod 3” și de ce ar trebui să ne pese?
Pentru cine nu știe, fiecare ou comercializat legal în România are un cod imprimat pe coajă. Prima cifră indică metoda de creștere a găinii:
- 0 – ou ecologic, cea mai bună variantă;
- 1 – găini crescute în aer liber;
- 2 – crescute la sol, în hale;
- 3 – găini ținute în cuști, cu spațiu cât o coală de hârtie A4 pentru fiecare pasăre.
Ouăle cod 3 sunt, practic, cele mai ieftine, dar și cele mai controversate. Nu doar din punct de vedere al bunăstării animalelor, ci și al calității oului în sine. De altfel, sistemul clasic de cuști a fost interzis în Uniunea Europeană încă din 2012, iar ouăle provenite din acele „baterii convenționale” nu mai pot fi vândute pentru consum în coajă, ele putând fi destinate doar prelucrării industriale.
Atunci, de ce abia acum devine scandalul public?
Ce s-a întâmplat între 2012 și 2025?
Adevărul este că România – ca și alte state UE – a trecut cu greu prin procesul de modernizare a fermelor. S-au investit fonduri, s-au acordat derogări tacite, s-au făcut controale cu ochii închiși. Fermierii au schimbat cuștile vechi cu altele „îmbunătățite”, care respectă minimul cerut de lege, dar în esență mențin găinile tot în cuști.
Astfel, ouăle cod 3 au continuat să fie vândute legal, doar că acum provin din „cuști modernizate”. Diferența este una mai degrabă de formă decât de fond. Pentru consumator, însă, ouăle cod 3 rămân sinonime cu producție ieftină, calitate slabă și etică îndoielnică.
De ce se discută din nou despre ouăle cod 3?
Pentru că presiunea a crescut iar actorii principali ai pieței – fermierii și lanțurile de magazine – simt că terenul le fuge de sub picioare. Motivul?
- Exporturi masive: România a început să exporte masiv ouă, în special din cauza crizelor din alte țări europene afectate de gripa aviară. Așa că, ce nu mai putem (sau nu mai vrem) să mâncăm noi, se vinde afară pe bani mai mulți.
- Retailul strânge șurubul: tot mai multe lanțuri internaționale renunță să mai vândă ouă cod 3, ca parte din strategii de imagine și sustenabilitate. Fermierii pierd contracte și se plâng că nu mai au unde vinde.
- Presiunea ONG-urilor și a consumatorilor informați: opinia publică devine mai atentă, iar ouăle cod 3 încep să fie evitate. Când se strică imaginea, se strică și vânzarea.
Adevărul despre criza actuală
„Criza” de ouă de acum nu este una de producție, ci de distribuție și prioritate economică. Se produce suficient pentru consumul intern, dar marfa pleacă acolo unde prețul e mai bun. Daca ouăle cod 3 și-au găsit repede piețe externe de desfacere, cum cererea este mare, s-au adăugat și ouăle de calitate, care merg către țările UE pentru un preț mai bun decât pe piața internă. În paralel, supermarketurile reorganizează oferta, mulți fermieri cer sprijin sau amână investițiile, iar consumatorul rămâne prins între rafturi goale și explicații pe jumătate.
Mai grav, în loc să explice transparent situația, unii actori din piață aruncă vina în stânga și-n dreapta: ONG-urile sunt „radicale”, magazinele sunt „ipocrite”, consumatorii „nu înțeleg”. În realitate, se apără o practică care trebuia să dispară demult.
Ce urmează?
Pe termen scurt, e posibil ca ouăle cod 3 să dispară treptat din magazine. Prețul va urca ușor, dar nu din lipsă, ci din reorientare către ouă cod 2, 1 și 0. Pe termen lung, sistemul se va ajusta – fermierii vor trebui să modernizeze complet fermele sau să se reprofileze. Iar consumatorul va avea un rol-cheie: să aleagă conștient și să nu cadă pradă panicii provocate artificial.
Concluzie
„Criza ouălor” este, de fapt, o criză de adaptare. Fermierii și retailul sunt presați de reglementări vechi, dar aplicate cu întârziere. În tot acest timp, consumatorii români au fost lăsați să creadă că ouăle cod 3 sunt „normale”, deși în multe țări europene ele sunt deja istorie. Acum, când adevărul iese la suprafață, prețul corect vine odată cu el. Iar întrebarea reală nu e dacă vor mai fi ouă de Crăciun sau de Paște — ci ce fel de ouă vrem să punem pe masă și evident, la ce preț le vom cumpăra.
